Vindictive. [Tradusă]

Fugi!

" Arata ca si cum am lovit-o. " tatal meu mormai, stand in fata cadavrului fara vlaga de pe strada. Mi-am acoperit gura cu mana,ochii i-am strans puternic,si am pasit langa tatal meu.

Pisica chiar a murit.

Sange curgea din trunchiul ei, arata ca si cum cineva a apucat-o si a zdrobit-o,era o imagine de groaza.Ochii ei erau inca larg deschisi si neinsufletiti. Maxilarul ii era slabit,iar un sunet dezgustator s-a auzit cand tatal meu se apropia de ea.

" Putem sa o inmormantam? " intreb incet,lacrimi formandu-se in ochi.

" Bineinteles ca o vom inmormanta, " ma aproba tata. " Nu te uita scumpo, nu ar trebui sa vezi asta. "

Aceasta este unul dintre lucrurile la care nu poti sa nu te uiti. Stiu ca nu ar trebui sa ma uit la pisica moarta, dar ochii ei neinsufletiti par ca s-ar uita la mine.

" Saraca pisica ." mormai. " Crezi ca a murit imediat? "

" Cred ca nici macar nu a simtit nimic. " Tata m-a pupat grijuliu pe frunte,inainte sa caute pe strada  o lopata. M-am uitat in jos la pisica, bucurandu-ma ca fratele meu este inauntru facand dus;ar plange imediat daca ar vedea asta. Animalele lui favorite sunt pisicile de cand Jinx a murit, asa ca, Chris este de parere ca orice animal pe care il aducem in casa, cumva, moare. Oricum, pisica portocaliu-vargata de pe strada nu a fost a noastra. S-a intamplat ca ea sa traverseze strada, iar tatal meu n-a vazut-o.

" Pot sa te ajut? " imi intreb tatal. Stomacul meu s-a simtit ca si cum s-ar fi rasucit de la sangele dezgustator, dar la gandul ca cineva ar putea ne vada ma face sa o dau la o parte de pe strada cat mai repede posibil.

Doar acum cateva ore, pisica era vie.
A fost o pisica inocenta, si acum e moarta.

"Avie! Avie uite ce am desenat! "  vocea lui Chris imi umple urechile. L-am vazut stand sprijinit de tocul usii, parul lui fiind ud de la dusul pe care de abia ce l-a facut, iar in mana lui se afla o foaie de hartie.

" Distrage-l." sopteste tata. " Inima lui va fii franta daca va vedea asta. "
Dau din cap si fug de pe strada, intalnindu-mi fratele .

" Iti amintesti de monstrul din dulapul meu? " Chris ma intreaba si ma grabesc sa il urmaresc in camera lui. Mama este in bucatarie, gatind paste.

" Da, mi-l amintesc.Ai avut alt cosmar? " Il intreb,imaginea cu el scotocind pe sub patul lui aparandu-mi in minte.

" Ei bine, doamna Garza ne-a spus astazi daca ne este frica de ceva, atunci ar trebui sa ne infruntam temerile. "  Chris explica, indreptand spre mine foaia pe care o tinea mai devreme in mana. " Ea ne-a spus sa desenam pe foaie temerile noastre. "

Am auzit multe despre doamna Garza. Parintii mei nu o plac pentru ca unu la mana: este atee, si doi: a avut mereu lectii psihologice cu copii. Recent, ea a intrat intr-un conflict cu directorul scolii pentru ca a vrut sa le predea copiilor despre homosexualitate, care aparent nu este permis in scoli.

"Deci, " Chris spune si se aseaza langa mine, dandu-mi hartia. " L-am desenat. "

Oarecum, cand am vazut ochii mici,pentru un motiv mi s-a facut pielea de gaina. 'Monstrul' este in  totalitate desenat cu un creion negru, iar pe margine pot vedea cu un creion maro doua linii, acestea reprezentand dulapul deschis.  Intre ele se afla o figura neagra, si pot vedea doi ochi ca margelele uitandu-se la mine din intuneric.  Mi-am ridicat privirea catre dulap, doar ca sa fiu sigura ca este inchis.

"Asta e..." spun cu o urma de nesiguranta. "...este infricosator, Chris. "

"Stiu, dar am invatat sa-l infrunt. Nu va mai veni la mine,nu am de ce sa-mi fac griji. "
Ochii lui se maresc de mandrie.