Vindictive. [Tradusă]

Vulnerabilitate.

A fost atat de ciudat sa-mi vad parintii in morminte.
De asemena, atat de dureros sa-mi vad fratele mai mic intr-unul.

Arata atat de inocent, trupul lui mic inca tanar, sa nu mai zicem de statura lui mica si de culoarea pielii lui mai ingalbenita decat am vazut-o vreodata.
Am purtat o esarfa cu mine cat timp ceilalti erau silentiosi,iar preotul nostru a spus ultimul cuvant,sa avem un moment de reculegere.

Cerul devenea intunecat cu nori de rau augur,anuntand ploaia. Am carat o umbrela dupa mine,doar pentru a fii sigura,si se pare ca mi-a fost de folos. Atentia mea a fost focusata pe fratele meu mai mic.

Mi-am amintit de toate datile in care l-am vazut.

Mi-am adus aminte de data cand mama l-a adus in casa pentru prima data, cat de uimita eram de ochii lui albastrii ,cum mi-a zambit, obrajii fiind rosiatici. Mi-am amintit felul in care i-am tinut mana firava in a mea, culoarea pielii mele mai inchise facand contrastul perfect cu culoarea pielii lui deschise.
Imi aduc aminte cat de fericita era mama mea cand Chris a spus "Mama".
Imi amintesc cand a mers pentru prima data,un zambet mare acoperindu-i fata,iar pe mama mea nu am vazut-o niciodata atat de mandra si fericita.
A murit de tanar, viata lui scurta a fulgerat inaintea mea.
El trebuia sa creasca-de ce nu a primit o sansa?
Nu a facut nimic rau in lume.A fost prea tanar pentru a face ceva.

A fost inocent.

De ce l-a luat Dumnezeu?

Si de ce mi-a luat si parintii? Imi am bunica, matusa la departare de trei state,iar cu toate acestea,ma simt singura.
Ma simt ca si cum ar trebui sa mor cu ei.De ce sunt inca in viata?

Pentru ca te-ai ascuns in dulap, ca o lasa. Ti-ai lasat fratele sa moara.

Unde ar trebui sa ma duc pentru a trai?

Incetisor,ma las pe vine pentru a sta langa cadavrul lui,incercand sa imi astup suspinele.
El nu ar trebui sa fie aici.El este in viata.El nu trebuia sa moara.
El ar trebui sa fie in viata.

"Vino."Bunica mea sopti, punandu-si bratele pe soldurile mele,tragandu-ma de langa mormant."Sa mergem afara."

"Este fratele meu,ar trebui sa il vad cat de mult vreau.Nu il pot lasa aici."

"Ai nevoie de putin aer.."

"Nu,bunico." Imi tin respiratia, dandu-i mainile de pe soldurile mele, privirea mea neincetand sa-l fixeze pe Chris.

"Ar trebui sa-ti iei ramas bun," sopteste.

Asta m-a facut sa plang mai tare,iar ea mi-a inmanat o umbrela." Ramas bun?"

Ramas bun.

I-as spune ramas bun lui Chris,dar il voi vedea intodeauna.Dar asta va fi ultimul nostru ramas bun. El nu va mai putea sa-si descihda ochii si sa se uite la mine.

"Stiu ca doare,Avery." bunica mormai,bagandu-ma sub umbrela.Am fost nevoita sa ma cocosez,din cauza inaltimii ei,ea fiind mai mica decat mine.Nu am simtit absolut nici un fel de consolare din imbratisarea ei rapida,doar am inceput sa plang mai tare.

De ce ar vrea cineva sa-l omoare pe Chris?
De ce Dumnezeu a vrut sa-l omoare pe Chris in felul asta?
Sunt sigura ca m-am rugat destul.

Toate gandurile negative au fost infiltrate in mintea mea,facandu-ma sa gandesc greu.In mod normal,niciodata nu am gandit asa.Am incercat mereu sa gasesc partea pozitiva a lucrurilor intr-o situatie,sa acopar lectiile morale negative.

Trebuie sa recunosc,mi-am lasat religia intr-o parte intunecata din mintea mea,sunt furioasa pe Dumnezeu. De ce nu as fi? Saptamana trecuta traiam in liniste si pace,iar acum,familia mea e moarta,iar eu ar trebui sa fiu cu ei.
Daca as fi fost in apele mele,as crede ca Dumnezeu m-a lasat in viata pentru un motiv.Poate candva,pot vorbi cu un om care vrea sa sara de pe un pod.Poate as putea sa schimb viata cuiva,cumva.Poate as putea dona bani copiilor tineri si saraci, facandu-le viata mai buna.