Vindictive. [Tradusă]

Ţipă.

" Trezeste-te,Avery."

Ochii mei s-au deschis la vocea ragusita ce imi comanda, intalnind o pereche de ochi negrii, goi. Nu m-am simtit speriata ca mai devreme cand i-am vazut, exceptand faptul cand am simtit o mana mangaindu-mi parul, eram amortita.

" Fata buna. " sopteste, buzele lui s-au rasucit intr-un zambet.

"Ce s-a intamplat? " soptesc

De ce m-am trezit cu el tinandu-ma in brate?

" Mereu mi te supui,tii minte?" el raspunde intrebarii mele silentioase. "Toate gandurile, fiecare particica a corpului tau imi apartine acum."  Degetul lui imi contureaza buza de jos, privindu-ma in ochi. " Si nu poti face nimic, decat sa imi accepti comanda."

El este silentios, iar eu mi-am inchis ochii, incercand sa imi dau seama de ce se intampla.  Pieptul meu nu ma mai durea. Mi-am deschis ochii pentru a ma uita in jos sa vad sangele care s-a adunat,dar nu mai e.

"Iadul este foarte diferit de viata reala. " Harry imi spune. " Tu nu poti trai in corpul tau uman, acum tu, Avery, esti nemuritoare,vesnica. Aici nu exista sfarsit, nu exista timp. Nu poti muri."

"Nu...nu pot muri? "

"Acesta este conceptul torturii sufetelor trimise aici. Moartea este o forma usoara. Cand oamenii sunt indurerati,ei isi doresc sa moara asa ca se sinucid." Harry isi trece degetul prin parul meu. Buzele lui abia se miscau,dar vocea lui era atat de clara pentru mine. " Dar aici in iad, durerea este peste tot. Nu exista cale de scapare."

" Dar tie nu trebuie sa-ti fie frica, animalul meu inocent."  Harry murmura gutural, si se lasa in jos pana cand nasurile noastre se atingeau. " O sa te invat cum durerea va devenii placere. "

" Nu," soptesc. " Pot,te rog, sa dorm mai mult?

"Nu, nu poti," raspunde fara sa se gandeasca. "Am asteptat atatia ani pentru un animal ca tine,sunt mai mult decat nerabdator sa ma joc cu tine."

Am ramas uimita. " Deci, sunt decat un animal pentru tine?"

"Voi avea grija de tine," el nu a negat. El si-a miscat mana incat sa-mi ridice rochia, atingandu-mi pielea incinsa. Am incercat sa ma mut,dar nu am unde sa ma duc.

Suntem doar eu si Harry.

Nimeni altcineva.

Doar noi.

" Tipa cat vrei." Harry sopteste cand rochia imi este ridicata putin, dezvaluindu-mi picioarul gol. "Nimeni nu va veni sa te salveze. Tipetele tale pentru mine sunt ca muzica pentru oameni. " Ochii lui negrii ma sorb din priviri, si e practic imposibil sa se uite in alta parte;il pot simti excitandu-se.

Este ingrozitor.

Este demonic.

" Haide. " Harry ma incurajeaza cand continua sa imi ridice rochia, sprancenele lui incruntandu-se din cauza opunerii mele. " Tipa pentru mine, Avery. Vreau sa te aud. Vreau ca tot iadul sa iti auda tipatul. Haide, tipa."

Cu asta, el mi-a ridicat brusc rochia, dezvaluind totul in fata ochilor lui goi,iar apoi un ranjet diabolic i-a conturat buzele.

Nu pot scapa.

Am sarit ca arsa, incercand sa imi las rochia in jos, la locul ei. " Nu ! Ce faci? Pune-mi rochia inapoi! "

"Mai tare,"  imi raspunde, ignorandu-mi complet protestele ,si prinzandu-mi mainile deasupra capului,acum el detinand controlul. " Vreau mai tare. Hai,stiu ca poti s-o faci."

Mainile mele nu se pot misca.

"  Te rog! Opreste-te! Lasa-ma sa plec!" tip,chiar daca stiu ca Harry nu ma va asculta.