Vindictive. [Tradusă]

Nu trebuie să te temi.

Fie ca Domnul sa te ajute si sa te pastreze." Parintele Collins a spus in biserica linistita. " Fie ca Domnul sa faca fata lui sa se rasfranga pe chipul tau. Fie ca Domnul sa-ti dea pace."

Apoi impreuna, toata lumea a murmurat "Amin"

Apoi a inceput sa se auda zgomotul pasilor ce se indreptau spre iesire, impreuna cu cel al palavragelii oamenilor.

"Uite tati!" Chris, fratele meu mai mic, i-a aratat o hartie cu cateva mazgalituri pe ea." Uite ce am desenat!"

Tatal meu i-a zambit fratelui meu mai mic, si mama mea l-a luat de mana in timp ce asteptam ca multimea sa se reduca si sa putem iesi.

"Ce ai desenat, fiule?" Tatal meu intreaba, evident incercand sa inteleaga ce a desenat Chris. Chris adora sa deseneze; am putea fi oriunde, si el ar avea o hartie, niste creioane, si ar desena. Oricum, cel mai dragut lucru este fata lui cand deseneaza; este atat de concentrat,  atat de serios, si pot spune ca da tot ce are mai bun pentru a face ceva minunat.

Fratele meu mai mic avea de gand sa fie urmatorul Micheangelo.

"Vezi? Acesta este Parintele Collins, si acesta este Iisus." Chris explica entuziasmat, aratand cu degetul lui micut in timp ce vorbea. Mi-am mijit ochii pentru a vedea mai bine, si am vazut ceva dezordonat ce semana cu un om, chiar daca nu as fi putut sa-mi dau seama niciodata fara explicatia lui Chris.

"Wow, ai facut o treaba atat de buna." Mama mea a comentat mandra, ducandu-si mana la parul ei rosiatic. Chris a zambit la complimentul ei; iubeste cand oamenii ii complimenteaza desenele.

Am putut in sfarsit sa iesim afara. Parintele Collins a asteptat afara, in spatele bisericii pentru a-si lua la revedere de la fiecare persoana.

Si ca de fiecare data, Chris incearca sa se furiseze pe langa el, si nu functioneaza.

"Ah, te vad Chris." Parintele Collins a ras si Chris a chicotit inainte de a face o fata serioasa.

Dupa-amiaza asa de duminica era insorita si calda, nici macar un nor pe cer. Oricum, m-am intristat cand mi-am amintit ca am de terminat o lucrare de cercetare pentru maine. Am lucrat la ea si in timpul saptamanii, deci practic am terminat; trebuie doar sa adaug cateva lucruri, si ultima pagina. Stiu cativa oamenii care doar ce au inceput.

"Avery, il poti dadaci pe Chris azi?" mama m-a intrebat cand am intrat in parcare. Pot vedea niste copii care se joaca in fata scolii. Chris pare ca vrea sa se joace si el, dar am un sentiment ca mama nu l-ar lasa niciodata sa se joace imbracat atat de formal. Mama mea ar fi furioasa daca ar murdari costumul ala.

"Il pot dadaci." am raspuns." Unde va duceti?"

"Am o intalnire de afaceri." tata a raspuns. " V-as lua si pe voi copii, dar este doar pentru adulti."

A trebuit sa merg la cateva intalniri de afaceri ale tatei, si sunt foarte plictisitoare. In general nu merg la petreceri, inafara de petreceri de zile de nastere bineinteles, dar astea sunt doar chestii de afaceri, chestii pe care pur si simplu nu le pot intelege inca.

"Mami? Pot sa ma joc si eu?" Chris nu putea face nimic altceva inafara de a intreba, tinand-o de mana.

Mama l-a privit cu mila.

"Nu astazi, scumpule. Eu si tatal tau trebuie sa ajungem acasa repede pentru a putea pleca."

In general intalnirile tatalui meu sunt departe, cam la 4-5 ore distanta. In majoritatea cazurilor parintii mei sunt nevoiti sa stea la un hotel dupa, si mai intreb daca vor face asta si de data asta.

Mama pare ca mi-a citit gandurile spunand " De asemenea, vom lipsi toata noaptea, Avery. Esti sigura ca poti sa ai grija de el la noapte? Daca nu, pot suna pe cineva." Am intrat acum in masina, tatal meu conducand.