Înger distrus

3.

Stateam in pat asteptand acea persoana pe care a spus Lucifer ca o va trimite cu haine la mine. Inca am obisnuinta sa privesc in gol si sa ma gandesc la propriile-mi probleme cautand o rezolvare. Așteptând, intr-un final aud o bataie la ușă dupa se deschide. Era un baietel cu parul castaniu deschis, ochii caprui si niste aripi cenusii. Era imbracat in alb din cap pana in picioare. Se uita la mine si se blocă

-Ție... Ție mi-a spus Lucifer sa iti aduc haine? Parea oarecum uimit. Îi raspund timid cu un

-D-da..

-Ce... Ce cauta un inger aici? Inchise usa in urma sa

-Nu sunt înger. Îi răspund Parca plictisit. Se apropiie de mine si lasa hainele pe pat dupa imi atinge aripile insa eu ma trag mai in spate înlăturândui-i mana

-S-scuze.. Nu voiam sa te supar.. Imi spune cu o urma de regret in glas. Oftez dupa ma apropii inapoi de el

-Nu e asta... Doar ca inca dor destul de tare. Spun si imi intorc capul

-Oh.. Imi pare rau. Nu stiu ce s-a intamplat cu tine dar ma bucur sa imi cunosc noul cumnat

-C-cumnat?! Exclam eu uimit de ceea ce tocmai a spus

-Iubitul lui Lucifer. Nu?... Marcajul...

Imi pune mana pe gat pentru al examina dupa se retrage incet.

-Îmi pare rau... Am crezut sa ati facut... Dar se opreste conștientizând ceea ce tocmai urma sa spuna

-M-a violat. Însa nu stiu nimic de vre-un marcaj. Regretul se cunostea de la o posta in glasul meu.

-Ce nemernic. Il parasc lui Hades. Spune si face botic ceea ce mi s-a parut oarecum drăguț

-H-Hades? Intreb temator. Nici de el nu am auzit tare multe lucruri prea placute sincer...

-Oh, nu te speria, nu e deloc la in povestile pamantesti. Poate arată înspăimântător insa e chiar de treaba. E iubitul meu

Ok, la asta nu ma asteptam

-Tu... Ce esti daca un înger nu? Ma intreaba nedumerit. Ii privesc aripile de culoarea cenusei si ii raspund

-La fel ca tine observ, un inger decăzut. Ma așez inapoi pe pat si il privesc

-Cum e posibil? Si totusi... Sarind peste faptul ca inca ai aripile albe imaculate... Ochii si parul tau...

-Asa le aveam de cand am intrat pe portile raiului. Nu stiu de ce sunt diferit. Bine?!

Ii raspund rautacios insa ma opresc brusc cand imi dau seama de modul in care i-am vorbit.

-Î-îmi pare rau... Sunt doar in niste momente grele. Nu am vrut sa vorbesc urât... Asteptam incremenit sa ma loveasca num faceau toti ceilalti ingeri cand indrazneam sa comentez insa nu s-a intamplat. In schimb am simtit cum imi ciufuleste parul

-Nu face nimic. Hai si schimba-te. Te astept chiar dupa usa. Ok?

-O-ok..

El nu m-a lovit... Poate exista si persoane bune... Ma schimb in hainele ce mi le-a adus. Era un tricou alb, o pereche de blugi tot albi, mulati pe partea de sus si o pereche de balerini chiciti ce, tot albi. Stai.. De ce balerini? In fine...

Ies pe usa unde ma astepta... Stai, cum il cheama?

-Apropo.. Cum te cheama? Ma priveste de parca nu se astepta sa il intreb tocmai acum insa imi afisa un zambet si spuse

-Sebastian

-Luka. Spun si ii intorc zambetul chiar daca e fals iar acesta pare ca a observat insa nu a spus nimic.

Nici nu stiam unde mergem insa nici nu ma interesa. Banuiesc ca viata mea ori cum e distrusa. Asa ca chiar de mi se întâmplă o alta nenorocire... Ma astept.

Ajungem intr-o sala mare unde era o masa cu multe scaune insa doar cateva dintr-un capat al mesei aveau si veselă si tacamuri. Pe acele scaune, se afla in capul mesei Demonul ce m-a ,,torturat" intreaga noapte si inca un demon la fel de inalt cu parul rosu ca focul si ochii galbeni. Cine o fi? De fapt.. Pe cine pacalesc? Nu prea ma intereseaza... Ce rost are sa imi continui existenta? Nu e de parca ar conta sau nu...

Ajung in fata mesei iar... Sebastian se aseaza la scaunul de langa barbatul roscat iar Lucifer ma priveste cu ochi intrebatori admirându-ma. Banuiesc ca arat destul de bine in aceste haine.. Mai sta cateva secunde uitandu-se la mine. Eu in schimb priveam pamantul. Nu aveam curaj sa ma uit in ochii sai... Dar șirul gândurilor imi este întrerupt de vocea sa groasa si impunătoare

-Nu ai de gand sa iei loc pe scaun? Sau ai prefera sa te asezi aici. Spune si isi bate invet mana de picioarele sale zambind pervers. Eu m-am inrosit mai ceva decat roșul in persoana

-Î-îmi pare r-rău. Spun si ma asez repede pe scaun. Priveam in continuare spre mainile ce acum mi se aflau in poala.

Choar daca nu ma uit la el, ii simt privirea. Simt cum ma exilează. Cum imi inregistreaza ori ce miscare. Tocmai de aceea mi-e frica sa fac vre-o una. Insa linistea este sparta de acel barbat. Imi puse mana pe umar si ma intreba

-Cum te cheama micutule? Inca zâmbea. Parea un zambet sincer...

-L-Luka. Spun sfios cu vocea tremurandu-mi

-Luciiii, ce i-ai facut? De ce ii e frica de ori cine? Nici cu bebe meu nu pare sa fi fost mai bine. Spune retragandu-si mana si luandu-l in brate pe Sebastian.

-Eu?! Nu i-am facut nimic! Isi duce mainile in san vrand sa para suparat de observatia facuta

-Serios. Cum poate un inger cazut sa aiba dupa atata timp inca aripile albe? Si acum ca vorbim... E mai ciudat decat un inger normal. Albul aripilor e unul mai tralucitor decât însuși albul iar parul de aceeasi culoare si ochii albastri inchisi. E destul de bizar. Sigur e inger? Poate e un soi de hibrid. Spune examinandu-ma suspicios.

-Hibirid? Intre înger si ce? Ai inebunit? Parea de-a dreptul exasperat . El chiar arata de parca... E ingrijorat? Nu, imposibil. Nu pentru cineva ca mine...

Fara sa imi dau seama simt cum lacrimile imi curg pe obraji. De ce? De ce trebuie sa fiu diferit... Toata viata am fost asa... Si asta mi-a adus si moartea..

-Hei.. Nu trebuie sa plangi. Nu spunem ca e rau cum esti. Doar ca vom afla de ce esti asa. Spune Lucifer in timp ce imi sterse lacrimile.

Nu mai voiam sa traiesc. Ce rost avea. Nu e de parca am vre-un motiv sa nu mor. Gandeam eu in timp ce o servitoare cred... Ne-a intins in fata niste feluri de mancare. Eu doar o pribeam in timp ce ceilalti mancau. Nu imi era foame..

-De ce nu mananci? ma intreaba Hades, cred..

-Nu.. Nu am pofta de mancare. Spun apoi imi intosc capul spre Lucifer ce parea oarecum uimit.

-Ingeri sunt foarte pofticiosi. Si nu ma contrazice. Indiferent daca sunt decazuti sau nu, ei mănâncă mult.

Imi intorc capul in alta parte si spun incet.

-Poate nici nu sunt inger...

-Ba sigur ca esti. Spuse Sebastian acum mușcând dintr-un fursec cu ciocolata.

-Pot merge in camera? As vrea sa ma odihnesc. Ma dor aripile. Spun si ma ridic de la masa.

-Sigur.. Sebastian, condul inapoi spre dormitor.

-Nu e nevoie.. Ma descurc. Spun si ma aplec putin in semn de respect dupa plec

Am luat-o inapoi pe drumul pe unde stiam ca am venit insa numai nu gaseam camera iar toate usile aratau la fel. Observ o usa cu manere de aur asa ca intru insa nu apuc sa observ ce este in juruleu ca usa din spate se inchide sindura iar deodată sunt atacat...

Va urma...