Măcar privim același cer

Capitolul II

        — Ești sigură că așa vrei să mergi la petrecere? îmi întreb prietena, asigurându-mă că s-a gândit foarte bine înainte de a alege să se îmbrace cu o rochie de culoare verde, scurtă, ce abia îi trece de fund.

       După ce mi-a făcut morală că nu mă va lăsa să vegetez în fața ferestrei privind plaja pentru încă două luni de vacanță, Amber a plecat acasă să se pregătească. Am avertizat-o să se gândească bine ce va purta la petrecere, însă nici de data asta nu m-a ascultat.

        Se răsucește la mine cu o expresie amuzată și ironică în același timp, nevenindu-i să creadă ce am întrebat-o în urmă cu două minute.

        — Dacă tu vrei să te îmbraci ca o măicuță, e strict alegerea ta să știi!

       Îmi dau ochii peste cap. Până nu se va întâmpla inevitabilul, nu se va învăța minte.

       — Știi foarte bine că Allan invită la petrecerile lui toate specimenele din fostul nostru liceu și nu numai. Pur și simplu nu aș vrea să pățești ce au pățit și alte fete.

       E rândul ei să-și dea ochii peste cap și să afișeze zâmbetul ei specific de copil răsfățat cu care mereu reușește să mă binedispună, deși știu că modul în care gândește situația asta e total greșit.

       — Alish, n-o să mi se întâmple nimic atât timp cât voi fi cu tine!

       — Ce te face să fii atât de sigură? o întreb, așteptând un argument bun din partea ei.

       Pufnește într-un râs ușor, ironic. 

       — Pentru că mergi la petrecerea asta doar pentru că eu te oblig. Asta înseamnă că sigur nu vei bea nimic, nu vei face absolut nimic altceva decât să te gândești din nou la minunatul tău fost și la cât de tare ți-a distrus viața.

       I-aș spune că nu are dreptate, dar mă cunoaște suficient de bine încât să-și dea seama că indiferent ce aș face, tot la Ezra o să-mi fugă gândurile. În unele momente chiar aș vrea să-i demonstrez că nu are dreptate, dar aleg să nu-mi bat capul cu prostiile ei, ci să-i ofer drept răspuns perna pe care o arunc în direcția ei și o nimerește fix în cap. Asta da țintă!

      Nu mai durează mult până începe să țipe că îi distrug coafura că îmi și primesc înapoi perna de pe jos direct în față.

      — Kalisha Gray, dacă nu vrei să-ți declar război, îți sugerez în acest moment să te oprești!

      Încep să râd cu putere, apoi arunc din nou aceeași pernă în ea, nimerind-o încă o dată în cap. Fug către baie, închizându-mă pe dinăuntru.

        — Vei ieși de acolo mai devreme sau mai târziu, netrebnico!

        Râd pe înfundate, apoi mă îndrept către măsuța de machiaj din fața chiuvetei. Din fericire, coafura, machiajul și rochia mea n-au pățit absolut nimic. Spre deosebire de Amber, care nu ratează nici măcar o ocazie de a ieși în evidență, am ales să port o rochie simplă vaporoasă, albă, lungă până deasupra genunchilor. Am ales pentru părul blond platinat, lung până la nivelul umerilor, să-l îndrept cu placa și să prind la spate șuvițele ce îmi intră în ochi cu ajutorul unei cleme cu perle albe.