Capitolul XIV

151 33 13
                                    

       Marți pornesc împreună cu Zeus spre facultatea lui Ezra. M-am bucurat mult că a fost de acord să mergem împreună, nu știu ce m-aș fi făcut fără sprijinul lui. Zeus chiar e un prieten de nădejde și un verișor loial și mi-a demonstrat în nenumărate rânduri, chiar și în puținul timp pe care l-am petrecut împreună, toate aceste lucruri.

        — Cu ceilalți ne întâlnim direct acolo, nu? îl întreb după ce mă fac comodă pe scaunul din dreapta și îmi pun centura de siguranță.

       Zeus pornește mașina și plecăm la drum în mai puțin de cinci minute.

       — Da, cam în jumătate de oră. Oricum, s-ar putea să ajungem mai devreme decât ceilalți, dat fiind și faptul că stai la zece minute cu mașina de facultate.

       — Mă îndoiesc, îl contrazic. Majoritatea nu au cursuri astăzi, iar cei care aveau și le-au amânat. Prefer să cred că, cu cât ajungem mai repede, cu atât terminăm mai repede.

       Zeus coboară puțin geamul din stânga lui, vântul intrând în interiorul mașinii și făcându-i părul șaten să i se dea peste cap. Îi oferă o vizibilitate mult mai bună, cu toate că, vântul dimineții este destul de rece.

       — Ai emoții? se uită preț de câteva clipe în ochii mei, apoi își mută din nou atenția către șosea.

       Înghit în sec.

       — Da, îi răspund scurt și sincer. Nu are rost să mint din moment ce a fost a doua persoană care a aflat cele întâmplate, după Amber.

       — Nu ai de ce, Lisha. O să fie  bine, trebuie să ai încredere în tine.  Totuși, eu nu înțeleg cum dintre toate persoanele, ai fost cuplată fix cu Ezra.

       Golul din stomac mi se adâncește cu cât ne apropiem de LCAD și mă îngrozește teribil de mult momentul întâlnirii noastre după atât de mult timp. Știu că Zeus are intenții bune și că îmi vrea binele, însă nu e suficient pentru mine ca să mă liniștesc complet. Oftez, deschizându-mi și eu la rândul meu geamul și inspirând adânc.

        — Să știi că Venus nu este atât de… cum îl consideri tu, îl aud pe Zeus după câteva secunde de liniște în care am preferat să mă bucur de senzația oferită de răcoarea din mașină. Poți avea încredere în el la fel cum ai și în mine și nu o spun doar pentru că e fratele meu mai mare, însă Venus niciodată nu a fost un om fals. Chiar dacă se înțelege bine cu Ezra, asta a fost încă de dinainte să reluăm legătura cu Amber și să aflăm povestea ta, dat fiind și faptul că Ezra nu ne-a spus niciodată nimic despre tine. Dar cuvintele sunt de prisos, vei vedea cu timpul că tot ce spun este adevărat.

        Îmi întorc privirea către Zeus și zâmbesc cald. Îmi pun palma pe mâna ce îi poposește pe schimbătorul de viteze și o strâng ușor. Acesta îmi întoarce zâmbetul și mă privește cu sinceritate.

        — Mulțumesc mult, Zeus. Chiar ești un prieten bun.

       De data aceasta îmi oferă un zâmbet larg, lăsând la vedere dantura dreaptă și albă împreună cu gropițele ce îi apar în obraji. Îi zâmbesc încă o dată, mulțumindu-i din priviri.

       — Vorbim mai multe mai târziu, dar acum trebuie să coborâm.

       Am fost atât de prinsă în conversație, astfel încât nu am observat când Zeus a parcat mașina în fața facultății lui Ezra. Conversația purtată cu el pare să-și facă efectul asupra mea, dar nu pentru mult timp, căci imediat ce cobor din mașină și închid portiera, golul din stomac revine ca și când n-ar fi dispărut niciodată. Zeus blochează ușile și traversăm strada. Intrăm pe poarta impunătoare a colegiului și înaintăm pe aleea campusului, zărindu-ne colegii în depărtare, așteptând pe scările din fața intrării.

        — Dacă ai nevoie de mine, mă poți suna oricând, îl aud pe Zeus, șoptindu-mi în ureche, apoi dau afirmativ din cap.

       Nu știu ce m-aș fi făcut fără el acum.

        Cu cât ne apropiem mai mult cu atât încerc să afișez o figură relaxată pentru a nu le da și mai multe suspiciuni colegilor noștrii, cu toate că sigur bănuiesc ceva încă de la ora domnului James de când am ieșit ca un fulger din clasă și Nathan a venit după mine. Trag din nou aer în piept atunci când observ băiatul înalt ce se îndreaptă către mine.

       — Bună, Kalisha, mă salută, amintindu-mi că îmi știe numele ori de la cursul de jurnalism, ori ce la colegii noștri.

       — Bună, Nathan, îl salut, simțindu-mă ciudat. Se apropie dubios de mult de mine.

       — Ai emoții? mă întreabă din senin. Știi, nu ai reacționat prea drăguț atunci când am aflat perechile.

      Îmi ridic brusc privirea spre el și fac contact cu ochii săi verzi ca de smarald, observând pentru a nu știu câta oară cât de concentrat mă privește. Mă pierd cu firea pentru câteva secunde fără să realizez și scutur din cap în cele din urmă.

       — Nu, sunt bine, mulțumesc pentru întrebare, mă bâlbâi, apoi discuția abia începută ne este întreruptă de sosirea unui profesor, urmat de studenții săi.

      Profesorul nu trecut cu mult de patruzeci de ani ne salută și ne cuplează cu perechea fiecăruia. Iar atunci îl văd, ieșind ultimul din spatele ușilor, cu părul brunet răvășit pe frunte, mai slab decât ultima dată când ne-am văzut. Pare obosit, iar ochii săi schimbători, la fel ca ai mei, sunt de un cenușiu închis, plin de întuneric. Un fior îmi străbate șira spinării în momentul în care privirile ni se intersectează preț de câteva secunde, apoi își mută privirea undeva în jurul nostru. Cynthia nu e pe nicăieri. Profesorul coordonator îmi strigă numele și mă îndrept sfioasă către Ezra. Simt cum toți își îndreaptă atenția spre mine, săgetându-mă cu privirile lor iscoditoare.

        Mă așez în stânga lui Ezra și îmi ridic pentru câteva secunde capul pentru a-i vedea chipul ce privește înainte, exact către locul în care se află Nathan. Stomacul începe să mă roadă și îmi molfăi buza de joi stresată. Zeus se uită spre mine cu atenție, înțelegându-ne din priviri. Ce ar avea de împărțit cei doi, din moment ce se privesc cu atât de multă seriozitate, ca prinși în transă?

        În cele din urmă, toate perechile sunt formate și pot să-i observ privirea plină de invidie a Cynthiei ce sosește între timp atunci când ne așezăm în șir unii lângă ceilalți, în fața profesorului coordonator, ce se dovedește a fi, de fapt, directorul facultății.

        — Veți fi împărțiți în trei grupuri, se face auzită vocea groasă a directorului. Grupa unu va merge la bibliotecă, grupa a doua în atelier, iar ultima grupă la cantină. Vă urez mult succes și spor la lucru!

        Își ia la revedere, apoi dispare în spatele ușilor înalte. Zeus și Nathan fac parte din prima grupă, astfel încât intră primii în incintă. Zeus îmi aruncă o ultimă privire înainte să dispară după uși, apoi grupa mea și a lui Ezra pornește către atelierul de la primul etaj. Pereții facultății sunt decorați cu diverse planșe cu schițe a unor clădiri în forme ciudate, dar sunt și pictați în culori și forme care mai de care mai abstracte.

        Niciunul dintre noi nu spune nimic. Tot ce facem este să mergem unul lângă celălalt după colegii noștri, evitând pe cât posibil ca privirile noastre să se intersecteze, deși simt de mai multe ori cum mă fixează cu privirea. Sper să plec de aici cât mai repede.

 Sper să plec de aici cât mai repede

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Măcar privim același cerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum