Măcar privim același cer

Capitolul VII

        — Îmi explicați și mie ce se întâmplă? ne întrerupe Zeus conversația, fiind confuz datorită celor întâmplate mai devreme.

        Încă nu pot să înțeleg de ce apare peste tot, efectiv peste tot pe unde mă duc. Mai întâi întâlnirea nu tocmai întâmplătoare de la începutul lunii de pe plajă, apoi  ne-am intersectat la petrecerea lui Allan, iar acum la cafenea. Și, bonus, aflu și că unul dintre verișorii prietenei mele cele mai bune se află în relații foarte bune cu fostul meu iubit!

        — Nu le-ai povestit nimic despre mine și Ezra? mă uit către Amber ce îmi evită privirea.

        — Nu am crezut că are importanță să le spun asta. Nu m-aș fi gândit vreodată că îl cunoaște pe Venus.

       Ochii lui Zeus îi întâlnesc pe ai mei, intersectându-ne privirile în oglinda retrovizoare. E ciudat să-l văd privindu-mă și vorbind atât de serios când până acum a fost numai un zâmbet. Știu că așteaptă o explicație din partea mea.

        — Eu și Ezra am avut o relație. Lucrurile nu s-au sfârșit prea bine între noi, iar eu încă nu m-am vindecat complet. De aceea nu-mi priește atunci când e prin preajmă.

        Lucrurile dintre noi nu s-au sfârșit absolut deloc bine, dacă stau bine să mă gândesc. Nu știu dacă să consider explicația pe care i-am oferit-o drept minciună, însă cu ce m-ar mai putea ajuta Zeus acum, când faptul e oricum consumat? Nu ar fi încălzit cu nimic situația dacă i-aș fi spus adevărul gol-goluț.

        — Sincer să fiu, nici eu nu știam prea bine de existența acestui individ numit Ezra. Știam de la Venus că sunt în aceeași facultate, nimic altceva. Nu știu cu cine semănăm atât de secretoși toți trei, face aluzie la Amber, care îi zâmbește slab drept răspuns.

        Adevărul e că toți trei sunt secretoși, iar asta se observă de la distanță. Sunt curioasă despre ce au vorbit în astea șase luni de când au reluat legătura dacă au fost atât de discreți în atât de multe privințe.

        — E în regulă, n-aveai de unde să știi că despre el era vorba.

       Zeus continuă să conducă mașina fratelui său în timp ce bat din picior nerăbdătoare.

        — Și de-asta n-ai vrut să vii la petrecere, nu? Pentru că ai fi putut să te întâlnești cu el.

        — Da, oftez, neavând încotro. Nu știam că petrecerea va fi organizată la el acasă, însă știam sigur că și-ar fi făcut apariția la un moment dat, oriunde altundeva unde s-ar fi dus.

       După nici măcar cinci minute, ajungem aproape de casa mea. Amber și Zeus păstrează tăcerea până când hotărăsc să-mi iau la revedere de la noul meu prieten.

       — Mi-a făcut plăcere să vă cunosc, Zeus. Poate ne mai vedem până începe facultatea, îi spun înainte să cobor din mașină, însă știu sigur că nu mai am în plan să ies pe undeva vacanța asta.

       — Să fii sigură de asta.

       Închid portiera, pregătindu-mă să plec, însă vocea lui Amber îmi atrage atenția. Îi spune lui Zeus s-o aștepte zece minute până își strânge lucrurile, apoi ajunge în dreptul meu în fracțiune de secundă. Mă trage după ea până când ajungem în dreptul ușii.