Afaceri necurate

Capitolul 2. O cafea și un zâmbet.

O invitase să ia loc lângă el. Muzica din încăpere era una liniștitoare, specific "Spiritului de Crăciun". A căutat cu privirea o masă și a invitat-o pe partenera din dreapta lui să ia loc. Se întreba ce avea de gând să vorbească cu ea, având în vedere că doar ce a întâlnit-o. Era obișnuit să-și facă un discurs în minte și ura să fie spontan. A observat că noua lui "amică" și-a dres glasul și mai mult ca sigur avea de gând să-l întrebe ceva.

        -Povestește-mi despre tine, întrebase aceasta cu interes.

Apreciase îndrăzneala ei, dacă l-ar fi întrebat un angajat despre trecutul lui probabil l-ar fi dat afară în șuturi. Nu-i plăcea ca o persoană să se bage în viața lui și de fiecare dată când era întrebat de acest capitol, prefera să schimbe subiectul. Nu știa cu ce să înceapă, se gândea să-i povestească despre familia lui, ideea picase imediat având în vedere că nu era în situații convenabile cu ei. I se aprinsese un beculeț în cap. Avea de gând să o pună la încercare. Și-a așezat ambele mâini pe masă, împreunate, de parcă avea să prezinte un lung monolog.

        -Numele meu e Richard. Am 24 de ani și lucrez la firma domnului Richard Mond de curând.  Momentan încerc să mă acomodez cu personalul, am auzit că e un om destul de dur. În legătură cu familia nu am mai vorbit de ceva timp, locuiesc la mare distanță de Londra, spuse acestă înecându-se aproape cu propia respirație, se simțea destul de prost că o mințise în legătură cu locul de muncă dar vroia să o testeze având în vedere că a avut o mulțime de profitoare lângă el. Acum e rândul tău.

Își ridicase privirea către ea și observase că un zâmbet micuț îi apăruse pe față. Nu știa dacă îl considera un ciudat și abia aștepta să plece de lângă el sau chiar era un zâmbet adevărat. Fata și-a aranjat paltonul mai bine pe coapse și s-a uitat pentru câteva secunde pe geam, înainte să înghite în sec. Richard a rânjit în sinea lui, se pare că el nu era singurul tensionat.        

        -Mă numesc Amanda. Am 20 de ani și lucrez la firma tatălui meu. Familia mea este despărțită și n-am mai văzut-o pe mama de mulți ani de când a divorțat și s-a mutat în Canada. Tata este pur și simplu un erou, mereu m-a ajutat și sprijinit indiferent de situație și nu i-aș putea mulțumi niciodata îndeajuns, spuse și se uitase pentru câteva secunde la el, înainte să continuie. Mai am o soră, Sophia, dar s-a mutat cu logodnicul ei. E o persoană minunată. Mi-aș fi dorit ca familia mea să fie mai apropiată, din păcate nu cred că e posibil .

Richard o privea cu compasiune, îi părea rău de ce i se întâmplase și văzând-o în starea asta putea spune sigur că e o persoană sensibilă. Încercând să-i schimbe starea de spirit a luat-o de mână împletindu-și degetele cu ale ei, iar un mic șoc îi făcuse pielea de găină. Spre surprinderea lui nu s-a îndepărat ci din contră, l-a strâns și mai tare .        

     -Hai să vorbim despre altceva, bine ? murmurase acesta.

Starea de tristețe se ameliorase, devenind una calmă. Aflase că nu avea mulți prieteni și rar se deschidea în fața unor persoane doar dacă îi cunoștea de ani buni. Îi povestise cum încercase să se apuce de tenis dar la scurt timp își dislocase umărul mărturisind că nu era bună la nici un sport. Era o persoană minunată, compania ei era una foarte frumoasă. Îi observase micile ticuri, își dădea mereu părul după ureche, când spunea ceva care nu-i convenea îi apărea cute în jurul frunții și bătea consistent ușor cu degetele în masă. În timp ce o admira își amintise brusc de ședință. Se uitase alarmat la ceas și observa că mai avea doar 5 minute la dispoziție

        -Îmi pare rău, Amanda. Am o ședință importantă peste 5 minute, spuse acesta pe un ton grăbit în timp ce își așeza paltonul.

        - Nici nu se pune problema, a fost o plăcere să discut cu tine.

Au ieșit împreună pe ușa cafenelei, toți cei care îi priveau puteau spune cu ușurință că formau un cuplu drăguț. Richard se îndepărta grăbit către firmă când și-a adus aminte de un detaliu important. Nu i-a cerut numărul de telefon, s-a uitat tensionat în spate când a zărit-o urcându-se într-un taxi .

          -Amanda, o strigase acesta, nu ți-am cerut numărul de telefon.

         - Nu-ți face griji, cu siguranță o să ne mai întâlnim, zâmbind cu jumătate de gură, iar mașina pornise.