Piază rea

CAPITOLUL 3: Indie e nașpa

19 August 2010  -16:45

    — Ce dracu o să facem la Piatra Neamț? Skinner nu era încântat deloc de oportunitatea ce li se prezentase.

    — Uite, facem așa, zise Virgo, deja sătul de obiecțiile interminabile ale lui Skinner. Ne urcăm pe scenă. Ne dăm jos pantalonii și ne scoatem sculele la aer. Și apoi începem toți trei să facem elicoptere în vânt în fața tuturor spectatorilor. Jinx poate să ne dea note fiecăruia și apoi cerem publicului să voteze cel mai realist elicopter. Îmi pare rău că tu ești dezavantajat din start, Skin.

   Jinx cu Virgo izbucniră în râs, dar Skinner nu fu impresionat de glumă. Toată ideea de a cânta în orașele trimise de agenție nu-i convenea, câteva dintre ele nefiind chiar pe lista generală a concertelor rock anuale. Era destul de sigur că habar n-avea unde exact se afla județul Neamț pe hartă, darămite orașul în sine.

    — Ha ha, suntem amuzanți azi, Bogdane? N-am auzit niciodată de concerte rock calumea pe acolo, așa că nu mă aștept să avem vreun fel de public care să merite atenția. Mai ales în aer liber.

   Jinx recitea emailul primit de la organizatori și lua câteva notițe.

    — Acolo cică o să cântăm în nu știu ce club rock mic. Posibil în două. S-ar părea că o să fim noi și încă niște ageamii care n-au dat live până acu' pe nicăieri, și care n-au confirmat încă. Nu te mai ambala Skin, e doar o pauză din drum acolo. La Suceava o să fie ceva mai mare treaba. Vin și Trooper.

    — Doar o pauză, doar o pauză, se maimuțări Skinner. Da, să vezi ce distracție o să fie când revenim în București și ne întreabă ăștia pe unde am cântat. La mama dracului în curu' Moldovei, unde n-a auzit nici cucu de rock.

    — Hai că ești de rahat. Dacă ar fi după tine am sta toată ziua în Suburbia și Big Mamou, că poate-ți mai dă careva vreo bere moca pe acolo.

   Jinx își strânse notițele și le îndesă în ghiozdan, nu înainte de a-i scrie Trinicăi că o așteaptă dacă poate trece s-o recupereze. Și așa irosise drumul degeaba până acolo. N-avea chef să mai frece menta cu plângerile chitaristului, sau să-l tot urmărească pe Virgo cum tresărea de fiecare dată când un telefon vibra. Știa că Ana era plecată în străinătate cu familia și că-l lăsase pe Virgo în pace, în ideea că avea să-și pregătească multitudinea de restanțe. Ceea ce, de aproape o săptămână, era foarte evident că n-avea să se întâmple.

   „Te recuperez în cam 15-20 de minute. Termin cu un dosar, fac piață rapid aici aproape și o iau înspre voi. Te iubesc. :*"

   Răspunsul veni în doar câteva minute și o înveseli. Încă ploua, iar gândul că nu vă fi nevoită să suporte iar aglomerația de seară din metrou, și nici mirosurile și privirile dezaprobatoare a fiecărei babe ce n-avea treabă acasă, o înveseleau de nici nu-l mai băga în seamă pe Skinner.

   Switch, în schimb, începuse să se enerveze suficient cât să ridice tonul, ceea ce foarte rapid ar fi dus la încă un meci de țipete între el şi Skinner. Ea nu avea de gând să lase să se întâmple, mai ales că dacă se supărau tâmpiții unu pe altu îi dădeau peste cap toate planurile.

   — Căpățâni seci, care-i problema? Mergem în turneu, vedem țara, vedem lume nouă. Poate-și găsește chiar și Skinner vreo fetișcană prin Sibiu sau Cluj de să-l mai potolească. Sunt fete faine acolo, după cum bine mă știți.

   Le zâmbi în schimb amândurora, așezată turcește pe podeaua rece între ei.

   — Asta e, cântam și pe undeva pe unde nu se prea cântă, din câte știm noi. Poate-i bine, poate nu-i, măcar vedem și noi orașul ăla și mai punem un concert sub centură.