9. Ziua lui Cristi

50 2 0
                                    

Din capitolul trecut: ,,Antonia: I-a uite ce fata mare te-ai făcut.

Eu: Da. Și o îmbrățișez. Când ați ajuns?

Antonia: Mai de dimineață.

Mirela: Alexandra? Poți veni puțin?

Eu: Desigur. Și mă duc la mama, în bucătărie.

Mirela: Poți sta în seara asta acasă? Fiindcă uite au venit fetele.

Eu: Bine. Dar poate sa stea și Cristi?

Mirela: Bine. Dar un băiat cu doua fete?

Eu: Îl luam și pe fratele lui, Vlad.

Mirela: Bine. Dar sa nu faceți prostii. După ce spune asta mă fac roșie la față, ea începând sa râdă.

Eu: Oh mamă. După plec în sufragerie.

Cristi: Putem pleca?

Eu: Nu, trebuie sa rămân.

Cristi: Pai dacă ramai, rămân și eu.

Alina: Este o seara numai pentru fete. Spune Alina luându-ma de braț.

Cristi: Atunci cred ca ar trebui sa plec.

Alina: Mai bine faci. Ușa este acolo. Spune făcând semn către ușă.

Eu: Alina! De ce ești atât de rea? El rămâne. Poate veni și fratele lui.

Aceasta oftează și spune un "Bine". După plecam în camerele noastre. Adică eu cu Cristi în a mea iar Alina în a ei.

Eu: Ar fii bine sa îl chemam și pe Vlad?

Cristi: Cred ca da. Dar nu o sa și dormim. Spune în timp ce îmi mângâia fruntea. Îmi ridica privire și dau de ochii lui.

Eu: De ce?

Cristi: Eu nu stau cu aia în casă, mai ales ca nici nu ma place.

Eu: Oh haide iubire. Mă milogesc de el. O sa va împrieteniti voi.

Cristi: Eu?! Cu aia?! Nici gând. Nu vreau!

Eu: Bine. Dar știi ca mâine faci cinste!

Cristi: Da! Ce o sa îmi iei de ziua mea?

Eu: O sa iti iau.... Hei! Nu iti spun, atunci nu ar mai fi o surpriza. Îi spun atingându-i nasul cu degetul arătător, după îl sărut. Hai sa mergem pe undeva.

Cristi: Unde?

Eu: Nu știu. Îi luam pe Vlad, Alina și mergem sa ne plimbam.

Cristi: Nu! Eu nu merg cu aia pe drum! Vrei sa îmi stric reputația?! Cu aia pe lângă mine o stric! Sa știi! Se ridica și pleacă din camera. Iar eu pe urmele lui, strigându-l.

Eu: Iubire! Cristi! Îl ajung și îl prind de încheietura mâinii.

Cristi: Ce?!

Eu: Ce ai?

Cristi: Nimic. Spune neuitandu-se în ochii mei.

Eu: Cristi, te cunosc, mult prea bine și știu ce te apasă. Hai spune-mi.
Acesta oftează și îmi spune.

Cristi: Nu o suport pe Alina. Adică ce naibii! De când am venit aici nu mă suporta. Uitandu-se în jos. Eu ridicandu-i fața și îi spun.

Eu: Uite, dacă nu vrei sa vorbești cu ea, prefa-te ca nu exista.

Cristi: Of...Bine. După mergem la bucătărie, ajungem acolo și îi propun sa facem un tort.

În timp ce eu făceam aluatul deodată simt ceva în cap, era faina tortului.

Intr-O Relație Cu Cristi Mnt 😍😍Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum