##perspectivă Maya##
Felix:Îmi pare rău... spune cu regret.
Eu:Te rog, nu pleca.... spun cu lacrimi.
Felix:Maya... și îmi ia mâinile între ale lui. Ai grijă, bine? Să trăiești bine... Să fi fericită, să te distrezi, să nu sari peste mese, cum faci de obicei... Eu mă voi uita de sus, bine?
Eu:Felix...
Felix:Să ai grijă de Sasha în locul meu, bine?
Eu:Bine.... spun toată plânsă.
El mă ia în brațe și începe să plângă.
Felix:Dacă aș fi știut că așa se va termina, nu m-aș fi îndrăgostit niciodată de tine... M-aș fi purtat rece, ca la început... Îmi pare rău...
Eu:Nu... Dacă aș fi știut că aici este sfârșitul, tot m-aș fi purtat la fel, m-aș fi îndrăgostit de tine, oricum, chiar dacă te-ai fi purtat urât cu mine... spun în brațele lui.
Felix:Îmi pare rău... spune plângând.
Deodată acesta dispare din brațele mele. Încep să plâng, iar timpul revine la normal.
Mă prăbușesc la pământ, în timp ce plâng din ce în ce mai tare, și priveam apusul.
*puțin cam scurt prologul, dar sper să vă placă, și sper că v-am făcut curioși. în curând va apărea și capitolul 1, love u💜*
CITEȘTI
The Sunset // Lee Felix
Teen FictionO polițistă, o meserie în care trebuie să nu ai sentimente. Dar ce se întâmplă atunci când sentimentele polițistei sunt trezite de către un băiat din altă lume? începută:10.8.2020
