The Sunset // Lee Felix

~capitolul 1~

  ##perspectivă Maya##

  Intru în secția de poliție, și toată lumea face o plecăciune în fața mea. Îmi pun la gât legitimația și intru în biroul meu.

  Acolo mă aștepta Ji Chang Wook.

  JCW:Neața'!

  Eu:Neața'! Ce te aduce aici, chiar așa de dimineață?

  JCW:Am un caz foarte interesant pentru tine și Sunny.

  Eu:Ascult.

  JCW:Mai ști crima de acum un an? Care nici acum nu a fost rezolvată?

  Eu:Nu a fost cazul meu, cui i-ai dat cazul de nu s-a găsit criminalul?

  JCW:Nu contează. Ideea e că, tu te vei ocupa de el.

  Eu:Perfect, un caz care nu a fost rezolvat, altceva nou?

  JCW:A mai apărut un asemenea caz, sinucidere, dar eu cred că e crimă.

  Eu:Povește-mi mai multe despre caz, și mă așez pe scaunul meu.

  JCW:Corpul a fost găsit într-o pădure, omul era cămătar, a fost găsit la marginea unei stânci de acolo. Se crede că a fost sinucidere. Poftim, mai multe detalii, și îmi înmânează foile.

  Mă uit peste foi, și le pun pe birou.

  JCW:Cum ți se pare?

  Eu:Azi mă duc acolo, cu Sunny. Cum de ne-ai dat nouă cazul?

  JCW:Ai avut vreun caz nerezolvat?

  Eu:Nu știu, am? spun și zâmbesc.

  JCW:Exact, și râde înapoi. Am plecat, și iese din birou.

  Îmi las capul pe spate, și suflu greu. Pe ușă dă buzna Sunny.

  Eu:Nu te-ai învățat încă că trebuie să bați la ușă? spun tot cu capul pe spate.

  Sunny:Nu, ști că cine nu bate la ușă la biroul tău sunt doar eu și șeful, ocazional.

  Eu:Care e problema?

  Sunny:Acum am aflat că fratele meu, are un client aproape, și ști de cât timp e? Aproape 5 ani.

  Eu:Asta înseamnă vechi? Și, cu ce mă ajută asta?

  Sunny:E foarte misterios, exact genul tău.

  Eu:Ya, nu te juca cu focul. Ce te-a apucat deodată? spun cu o privire rece.

  Sunny:Aish, fata asta....

  Eu:Haide să mergem.

  Sunny:Unde?

  Eu:Ține, și îi arunc foile legate de caz.

  Sunny:Mergem acum?

  Eu:Da, mergem cu mașina ta, sau motorul meu?

  Sunny:Mergem cu mașina mea, dacă mă urc cu tine pe motor în momentul ăsta, cred că pe mine trebuie să mă duci la morgă.

  Eu:Nu ești amuzantă.

  Sunny:De ce ești așa rece și rea azi? În afară de faptul că ești așa în fiecare zi...

  Eu:Doar cred că... Se va întâmpla ceva neobișnuit azi.

  Sunny:Tu și presimțirile tale. Ya, nu va fi nimic, hai să mergem să mâncăm ceva după ce mergem să imvestigăm, bine?

  Eu:Sigur, și îi zâmbesc.

  Sunny:Nimeni și nimic nu se supără în preajma mea, nici măcar tu.

  Eu:Ne cunoaștem de la grădiniță... și îi zâmbesc, dar mi-am amintit de cineva. Ya, mai ți minte fata aia care era cu noi la grădiniță?

  Sunny:Aa, da, de ce?

  Eu:Ce s-a întâmplat cu ea?

  Sunny:Ahh... Am auzit că a făcut un accident de mașină...

  Când aud asta, rămân șocată.

  Sunny:Vezi, mai bine nu îți ziceam. Pari tu rece și rea, dar defapt ești o sensibilă și o emoțională.

  Eu:Haide să mergem...

  Mergem spre mașină, iar când vrem să urcăm, îl vedem pe Bang Chan, fratele lui Sunny.

  BangChan:Unde mergeți?

  Eu:Neața'! și îl iau în brațe.

  BangChan:Neața'? La ora asta? spune zâmbind.

  Eu:Dar cât e ceasul?

  BangChan:E ora 12.

  Eu:Deja?!

  Sunny:Stai liniștită, nu întârziem.

  BangChan:Hyunjin?

  Eu:Probabil e deja la locul crimei, sau sinuciderii orice ar fi.

  BangChan:Aish... Nu semeni deloc cu fratele tău, și îmi prinde un obraj.

  Eu:Ya, Chan!

  Sunny:Unde te duci?

  BangChan:Mă duc să mă văd cu un client.

  Eu:Meseria ta de avocat...

  BangChan:Dacă pățiți ceva cât sunteți în poliție, eu vă bat pe amândouă, nu Hyunjin.

  Eu:Bine.

  Sunny:Cumva... Te întâlnești cu un client care e vreo 5 ani la tine?

  BangChan:Nu e treaba ta, și îi ciufulește părul.

  Sunny:Yaaa, te pot băga la închisoare dacă vreau, pentru vătămare corporală.

  BangChan:Știu că nu ai face-o, am plecat.

  Eu:Paa!

  Acesta doar îmi face cu mâna, iar noi două ne urcăm în mașină. Mă pun pe scaunul din dreapta și îmi pun centura.

  Sunny pornește. Nu după mult timp, ajungem la o trecere de pietoni, iar o femeie ne sare în față la mașină.

  Sunny frânează brusc, eu aproape dând cu capul în bord.

  Sunny:Cine Dumnezeu a sărit în față?! spune nervoasă.

  Fata care a sărit în față face plecăciuni în semn de scuze, apoi pleacă. Sunny pornește mașina și în scurt timp ajungem la locul unde a fost găsit omul mort.

  Coborâm din mașină, iar o grămadă de polițiști umblau de colo-colo. Era echipa mea și a lui Sunny.

  Eu:Yaa, SeungMin! MinHo! Veniți aici! și le fac semn cu mâna.

  Toți vin aici la noi și ne salută.

  JiSung:Neața'!

  Sunny:Cum de ne zici "neața'"?

  JeongIn:La voi până la ora 12:30 e mereu dimineață.

  Eu:Ia uite cine a învățat? Piticul echipei.

  ChangBin:Nu-l mai chinui! spune chicotind.

  Eu:Vezi cum vorbeșticu sunbae-ul tău!

  ChangBin:Sunt mai mare la vârstă, deci suntem la egalitate.

  Eu:.......

  *hey guys! a apărut primul capitol, sper că v-am făcut curioși. dacă vă place, nu ezitați să votați și să vă lăsați părerea în comentarii. încă nu știu când va apărea următorul capitol. scuze de eventualele greșeli gramaticale. cam atât pe azi. ne mai vedem și în celelalte cărți ale mele. byeee!💜💜💜