The Sunset // Lee Felix

~capitolul 14~

  Sasha:Ști că nu prea îmi pasă ce ai zis?

  Îi dau o palmă.

  Eu:Și asta e pentru ești lipsită de respect față de mine. Nu-mi pasă cine ești, sau cine ți-e rudă, nimeni nu se comportă așa cu mine sau cu prietenii mei.

  Iese nervoasă din sala de autopsie, iar eu răsuflu ușurată.

  Eu:Bănuiesc că și-a meritat-o...

  Pe ușă intră Hyunjin.

  Eu:Ai venit?

  Avea privirea încruntată.

  Eu:De ce ești nervos?

Să nu-mi zici că...

  Eu:Hai să-ți explic cum a fost. Nu puteam să-i spun lui Ji Chang Wook că Felix nu era ceva rudă de a mea sau așa.

  Hyunjin:De ce tocmai iubit?

  Eu:Asta mi-a venit în minte, atât, pe cuvântul meu.

  Hyunjin:Îți dai cuvântul?

  Eu:Da, pe cuvântul meu.

  Hyunjin:Dă-mi o îmbrățișare, și vine înspre mine cu brațele deschise.

  Eu:Ew, nu aici acasă, și mă feresc.

  Hyunjin:O să vezi acasă ce-ți fac.

  Ieșim din sala de autopsie, afară ne așteptau ceilalți cu niște fețe de parcă s-ar sfârși lumea.

  Eu:Ce e cu fețele voastre?

  Jeongin:Ji Chang Wook te-a chemat în biroul lui...

  Eu:Așa, și?

  Changbin:Ai plesnit-o pe Sasha?

  Eu:Să nu-mi zici că din cauza aia...

  Sunny:Ba da... Ascultă stai calmă, cereți scuze, și-

  Felix:Data viitoare când nu te poți controla, numără până la trei.

  Eu:1... 2... 3...

  Felix:Nu acum.

  Eu:Ai zis să număr până la trei când vreau să fac ceva impulsiv.

  Felix:Da.
 
  Eu:Păi am numărat.

  Mă îndrept spre ușă, îmi scot cheia de la motor, mă urc, îmi pun casca și plec.

  ##perspectivă Felix##

 
  Hyunjin:Iar a plecat. Mă duc după ea înainte să-

  Eu:Nu, mă duc eu după ea, e pe cale să cauzeze un accident.

  Hyunjin:Cum- Să nu-mi zici că ai văzut...

  Eu:Ba da.

  Hyunjin:CE MAI AȘTEPȚI?!

  Sunny:Ce a văzut? Cum a văzut? Ce se întâmplă?

  Îmi mă urc în mașină și pornesc după ea. Era cu mult în față. Accelerez pe străduțele micuțe, oamenii dându-se din calea mea.

  Ies pe strada principală, și îi văd motorul în față. Accelerez și mai tare până o ajung.

  Nu m-a văzut. Clacsonez și atunci se uită înspre mine, dar în același timp se uita în față.

  Văd trecerea de pietoni și îmi vine accidentul în minte. Accelerez și mai tare și mă duc puțin în față, apoi opresc mașina în dreptul ei.