Jin stătea cuminte pe scaunul pasagerului, aruncându-i priviri pe furiș acelui bărbat care tocmai l-a cumpărat. Era confuz, dar și speriat de Namjoon. Nimeni nu arunca cu bani aiurea, doar pentru a se uita la acel lucru, iar de asta Jin tremura insesizabil, strângând în mâinile sale micuțe centura automobilului.
- De ce ai făcut asta?
- Pentru că sunt om și n-aș putea să văd cum alții bat o persoană fără apărare.
- Puteam să mă apăr.
- Am văzut.
- Hyung? Pentru ce motiv ai face asemenea lucruri unui străin? Ce vrei cu adevărat de la mine, hyung? Nu am bani cu care să te răsplătesc, nu am cine știe ce casă...
- Nu vreau nimic de la tine și nu am niciun motiv, deci poți pleca spre casa ta și să nu-ți mai faci griji că trebuie să muncești într-un asemenea loc. Găsește-ți un job și consideră că acesta e prețul pe care mi-l achiți, bine...
- Kim... Adică, SeokJin.
- Păi, SeokJin se innopteaza afară și ar cam trebuii să plec acasă, deci dacă nu te superi ai putea ieși din mașina mea și să-ți continui viața? Nu o spun în nume de rău, dar dacă dorești te pot duce eu cu mașina până în fața casei tale.
- Nu, mulțumesc! Ai făcut prea multe pentru mine, nu pot să accept și asta, domnule...
- Namjoon. Mă numesc Namjoon și nu mă mai lua cu domnule mă faci să mă simt bătrân.
- Namjoon? ~ întreabă bâlbâit Jin, simțindu-și ochii lăcrimând, dar și-i șterse rapid pentru ca bărbatul de lângă el să nu le observe. ~
- Da? S-a întâmplat ceva?
- Nu, doar ai un nume foarte frumos.
- Mersi, roșioară.
Jin deschise ușa de la mașină, dar se intoarse spre Namjoon, privindu-l confuz. Nu știa dacă să-l întrebe sau să o lașe moartă, dar era disperat și știa că Wuko nu i-ar mai plăti banii pe care-i merita pentru că a muncit aceste două luni.
- Ăm... Namjoon?
- Da, SeokJin?
- Îmi poți imprumuta... Ăă... 300 de dolari? Ți-i
voi înapoia când voi lua primul salariu sau pe cel de-al doilea. Știu că e nesăbuire din partea mea să-ți mai cer bani după tot ceea ce-ai făcut, dar chiar am nevoie de banii ăștia.
- IA-I și nu o să mai trebuiască să mi-i înapoiezi. ~ Namjoon îngână și-i întinse cei 300 de dolari de care avea nevoie, doar că erau schimbați în bani coreeni, krw.
- Mulțumesc, hyung! Ți-i voi înapoia cât de curând.
Trecuse o lună de când Jin nu l-a mai văzut pe Namjoon, iar viața lui s-a transformat într-o viață normală, plină de libertate. S-a angajat la o cafenea și câștigă destul de bine pentru a-și plăti chiria, facturile și a se descurca cu cheltuielile lunare pentru mâncare.
După ce-și termină tura la cofetărie Jin se gândește că ar fi bine să se mai distingă și el, așa că a decis să meargă la un bar din apropiere la care nu mai fusese de mult. Muzica era bună, iar mirosul de alcool și de fum de țigară nu era chiar așa de proeminent ceea ce-l încânta pe Jin care tocmai intrase în acel bar și se îndreaptă spre bar, așezându-se pe unul din scaunele înalte din fața micuței mese alungite unde se serveau băuturile. Se face comod și-l așteaptă pe chelner să-și termine treaba pentru a-i lua și lui comanda.
- Cu ce vă putem servi, domnule?
- Un pahar de Jack Danial's, vă rog.
- Alceva, domnule?
- Câteva cubulețe de gheață dacă se poate.
- Sigur. Așteptați aici. Va fi gata cât ați clipi.
Deși nu era un adept al băuturilor cu alcool știa cu ce să se resfețe și cum. Plus un pahar de alcool după atâta vreme îi cam surâde brunetului.
- Comanda dumneavoastră.... Dacă mai doriți ceva făceți un semn spre unul dintre ospătarii noștri și vă suntem la comandă.
- Mulțumesc!
Jin ia a gură din bautura sa și-și întoarce privirea spre micuța scenă din mijlocul încăperii. O trupă de băieți cântau liniștiți, privind lumea din jurul lor care-și ridicau mâinile cu pahare în semn de respect. Își mișcă ochii prin încăpere, sperând să dea de cineva cunoscut.
La câțiva pași de el un bărbat cu părul gri care-i părea foarte cunoscut brunetul stătea cu capul în mâini, uitându-se la sutele de sticle de alcool înșirate pe dulapul din spatele ospatarului.
✧༺♥༻✧
Hello! Sunt foarte fericită că am putut să mai pun un capitol săptămâna asta!!! Sper să postez și la cealaltă carte cât de curând. 😍🙈
