Când Namjoon revenise acasă cu ingredientele de care avea nevoie brunetul pentru a face cel mai bun ramen din lume, a avut șocul de-al surprinde pe Jin îmbrăcat într-un tricou de-al său și-o pereche de șosete lungi care-i ajungeau până la genunchi, aparținând fostei sale iubite. Acele șosete trebuiau să facă parte din cadoul aniversar pe care Namjoon plănuia să-i-l ofere acesteia, însă nu a mai avut ocazia.
Nevrând să-și strice buna dispoziție, bărbatul cu părul gri își focusă atenția pe modul în care piesele vestimentare scoteau în evidență figura mică și fragilă a lui Jin, dar și pe aura maternă pe care imaginea din fața ochilor săi o emană.
Delicatețea cu care brunetul își plimbă degetele asupra paharului pe care-l spăla împreună cu zâmbetul inocent pe care acesta îl purta pe buze îl fascină pe Namjoon.
Părea atât de natural tot ceea ce făcea, parcă asta era ordinea firească a lucrurilor. Avea impresia că putea sta așa admirând la nesfârșit, idee care-l cutremură un pic, trezindu-l la realitate. Încercând să găsească o explicație pentru comportamentul bizar pe care-l avusese, acesta dădu vina pe faptul că nu mai văzuse niciun băiat care să se bucure ocupându-se de treburile casnice.
Încă cu ochii ațintiți la persoana care se sprijinea de blatul chiuvetei, Namjoon a decis să se îndrepte spre acesta, lăsând în treacăt cumpărăturile pe masa situată în centrul încăperii, asigurându-se că nu scoate niciun sunet la contactul acestora cu materialul lemnos al acesteia.
Poziționându-se în spatele brunetului , Namjoon și-a strecurat mâinile prin crăpăturile create de brațele acestuia și și-a aplecat capul peste umerii săi privind mai îndeaproape procesul de spălare a veselei. Luat prin surprindere, Jin s-a întors spre el cu ochii măriți și buzele ușor deschise, oferindu-i celui din urmă o priveliște deosebită.
Observând ceea ce făcuse, Namjoon se îndepărta de trupul brunetului, zâmbindu-i rușinat și făcându-i semn spre plasele care așteptau neatinse pe masă. Jin înțelese numaidecât gestul lui și se îndreptă cu pași mari spre masă, scoțând alimentele pe care le așeză după pe blat pentru a putea avea o privire mai panoramică asupra acestora.
- Doamne, Joon! Ai luat tot magazinul? ~ întrebase amuzat Jin, privind munții de alimente de pe blat. ~
- Păi... Nu prea am știut de ce ai nevoie pentru a găti ceea ce ți-ai propus, așa că am vrut să mă asigur că iau de toate... Plus, niște prieteni de-ai mai s-au cam auto invitat să ia prânzul cu noi și m-am gândit că poate binevoiești să le gătești și lor ceva? Bineînțeles, nu ești obligat sau ceva! ~ remarcând liniștea pe care o emană persoana din fața sa, Namjoon a adăugat, scărpinându-și ușor ceafa. ~ Pot să le comand ceva?! Am auzit că s-a deschis un nou restaurant coreean în cartier care face livrări la domiciliu.
- Mi-ar face plăcere să le gătesc! Au vreo preferință? ... Ah! Și câte persoane? să știu câte meniuri să fac. ~ răspunse după un timp brunetul, purtând pe chip un zâmbet uriaș de contagios. ~
- Doar doi dintre ei, căci ceilalți sunt plecați din țară. Au aplicat pentru concediu, deoarece voiau să petreacă mai mult timp împreună. Din câte am înțeles, plănuiesc să se căsătorească anul viitor și au avut nevoie se timp să mai discute. ~ se trezi Namjoon, dându-i explicații celuilalt. Oricine i-ar fi privit fără să-i cunoască, s-ar fi gândit că sunt un cuplu proaspăt căsătoriți care simțeau nevoia să-și împărtășească tot unul celuilalt. ~ Scuze! Obișnuiesc să uit de mine atunci când vorbesc despre prietenii mei. Sper că nu te-am făcut să te simți inconfortabil.
- Îmi face plăcere să ascult oamenii vorbind cu atâta compasiune despre persoanele din viața lor. ~ răspunse Jin, zâmbind ușor, însă Namjoon observă o urmă de tristețe în ochii săi. ~
- Dacă ai nevoie de ajutor prin bucătărie poți să mă strigi. Te voi ajuta cu plăcere, cel puțin voi încerca.~ râse Namjoon, îndreptându-se spre ușa bucătăriei, sperând să scape, deoarece nu dorea să-și strice imaginea de băiat bun la orice. ~
- Dacă nu te deranjează, poți să faci batoanele pentru Tteokbokki. Ai aici faina de orez și tot ceea ce-ai nevoie. ~ îl încuraja Jin, așezând tot ceea ce va avea nevoie pe o parte a masei care era mai liberă. ~ Dacă nu te vei descurca poți să-mi spui și te voi ajuta.
- Ă! Sigur... Sunt foarte bun la făcut Tteokbokki... Adică am mai făcut. ~ încerca Namjoon să pară că știe ce face. ~
În momentul în care Jin s-a întors cu spatele, ocupându-se de celelalte feluri de mâncare, Namjoon și-a scos telefonul din buzunar, tastând rețeta pentru bastonașele dorite. Acesta și-a ridicat rapid privirea din mobil pentru a-l studia pe brunet, asigurându-se că acesta nu văzuse nimic și și-a îndreptat din nou atenția asupra blogului pe care-l accesase. Citise rețeta de câteva ori, încercând să-și facă mintea să o înțeleagă și s-a apucat de treabă.
În timp ce acesta încerca să realizeze ceva comestibil, în fața sa Jin era cu totul opusul său. Cel din urmă se mișca grațios printre ingrediente, ocupându-se de mai multe feluri deodată.
După un timp, Jin se întoarse spre bărbatul cu părul gri pentru a vedea dacă se descurcă, dar a fost cuprins de un râs isteric în momentul în care îl văzu pe acesta chinuindu-se să realizeze forma bastonașelor.
- Hey! Nu râde! Eu chiar mă chinuiesc aici de ceva timp. ~ încearcă Namjoon să pară serios, dar izbucni și el în râs la scurt timp. ~
- Cred că cel mai bine ar fi să termin eu de gătit.
- Da. Asta cred și eu. ~ spuse Namjoon, luându-și telefonul și fugind din bucătărie, lăsându-l pe Jin râzând. ~
🍙🍜🍱🍜🍙
După ce a scăpat din bucătărie, Namjoon s-a așezat pe canapeaua din sufragerie, uitându-se la primul film peste care dăduse. Pe la sfârșitul filmului, acesta se decise să vadă dacă Jin terminase de gătit, așa că s-a dus să deschidă ușa bucătăriei.
- Jin, ești gata? ~ întreabă Namjoon, privind în interiorul bucătăriei. Un miros incredibil de mâncare îi făcu gura apă, obligându-l să se îndrepte grăbit spre masa plină de preparate. În momentul în care întinse mâna spre unul dintre acestea, s-a trezit cu o ușoară bătaie peste mâna sa, făcându-l să se retragă înfrânt. ~ Doamne, Jin! Am spus că vin doar doi prieteni. Nu trebuia să gătești cât pentru o nuntă. ~ începu Namjoon să râdă, furând pe ascuns câte o privire poftacioasa spre farfuriile pline. ~
- N-am făcut chiar atât de mult. M-am axat pe câteva preparate tradiționale, însă mi-au mai rămas câteva ingrediente așa ca m-am gândit că nu ar strica și niște desert... Apropo când vor ajunge prietenii tai?
- Stai să văd. ~ răspunse Namjoon, căutând-și telefonul pentru a vedea cât e ora. ~ În cam 20 de minute ar trebui să se audă bătăile la ușă.
- Vai! Trebuie să merg să mă schimb!~ spuse Jin, cerându-i permisiunea din priviri pentru a-i împrumuta încă un set de haine. ~
- Și să faci un duș. Miroși a mâncare de la un kilometru... Doar nu vrei să atragem toți pofticioși la masă!
✧༺♥༻✧
