- Așteaptă un minut. ~șoptește brunetul, închizând ușa și încercând să găsească o soluție, dar nu-i veni nimic în minte. Își scoase portofelul din buzunar, dar parcă sufla vântul în el. O bancnotă de 50.000 de woni era pitită după una 10.000 . Le luase și se-nedreapta spre ușă, deschizând-o din nou. ~ Am doar 60.000 de woni, restul promit să ți-i dau mai târziu când primesc salariul.
- N-am nevoie de ei! Cei 60.000 de woni nu valorează nimic pentru mine. Îmi vreau toți bani, nicio monedă în plus, niciuna în minus.
- Te rog, îți jur că-ți voi aduce toți bani, doar mai așteaptă un pic!
- Nu am nevoie de scuzele tale patetice... Am impresia că încerci să mă joci pe degete, dar să știi că nu-ți va merge.
Jin se caută disperat prin buzunar sperând să mai găsească măcar o bancnotă de 10.000 de woni, dar în schimb mai găsește una de 5.000.
- Doar atât am. ~ șoptește Jin rușinat, uitându-se în pământ. ~
- Tu, da, dar el are mai mulți. ~ vorbise proprietarul clar și răspicat, privindu-i portofelul lui Namjoon. ~
- Eu... Nu pot face lucrul acesta! Ar fi inuman să fac așa ceva. ~ încerca Jin să-l facă pe proprietar să se răsgandească, dar acesta doar îl privește pe brunet nervos. ~ A-așteptați un pic!
Jin era disperat, iar singura soluție era să-i împrumute cei 400. 000 de woni pe care mai avea nevoie de la Namjoon.
- Îmi pare rău, dar promit să ți-i dau înapoi când primesc salariul. ~ șoptește Jin, luându-i portofelul și scoțând doar cât îi mai trebuia. Ii era rușine de propria persoana. A ajuns să fure bani de la o persoană fără apărare. Namjoon era aproape inconștient de la prea mult alcool ceea ce-l făcea să pară o persoană fără apărare, fiind dependent de Jin în acel moment. Își simțea mâinile murdare, pline de păcate și de rușine, dar până la urmă viața e cea care ne îndeamnă să facem lucruri rușinoase pentru a ne fi bine într-un fel sau altul. ~ Sunt toți. Ii poți număra dacă nu mă crezi, doar pleacă, te rog! ~ îi șopti brunetul, încercând să-și țină lacrimile în frâu, dar e aproape imposibil când subconștientul îi repeta mereu cât rău i-a făcut singurei persoane căruia i-a păsat. ~
- Vezi că se poate? Sunt foarte mândru de tine, Seokjin. ~ spuse proprietarul, făcându-i cu ochiul înainte să plece din fața ușii si să-și vadă de treburile sale. ~
- Ești mândru de mine doar pentru că ți-ai împlinit scopul murdar, nu pentru că îți pasă. ~ șopti brunetul, închizând ușa în spatele său. Își trece o mână prin par, fixându-l. Într-o fracțiune de secunda își simți obrazul lovit și-și duse mâna spre partea vătămată, ridicându-și privirea spre Namjoon care fierbea de nervi. ~
- Ți-am spus că nu-mi plac trădătorii! Cum ai putut să-mi faci asta după ce te-am ajutat? ~ țipă Namjoon, lovindu-l din nou cu pumnul de data aceasta, făcându-l să se dezechilibreze, dar se prinse de unul dintre dulapuri.~
- Hyung, pot să-ți explic totul! Te implor, nu mă mai lovi... ~ șoptește Jin, încercând să se apere de loviturile care păreau să se înmulțească dintr-o secundă la alta. Își ascunse chipul după mâinile tremurânde, rugându-se la un miracol care întârzia din păcate să apară. Își mușcă buza de jos când primi o palmă brutală peste fesa dreaptă și încerca să caute o cale de ieșire din tot balamucul cauzat de nevoia unor bani. Zâmbi slab când văzuse că ușa de la micuța sa baie era întredeschisa, iar când Namjoon nu era atent își adunase ultimele puteri rămase și fugi spre baie, închizând-o cum a putut. ~
- Deschide ușa, trădătorule! ~ auzi Jin de pe partea opusă lui, dar nu se iscusi să se ridice de pe gresia rece a băi. In schimb se târâse până la wc, ascunzându-se cum a putut după acesta. O bubuitura se face auzită, iar brunetul țipă scurt, trăgându-și genunchi cât mai aproape de piept, încercând să se facă cât mai micuț în colțul băii. Își simțea inima în gât, iar tot corpul îi tremura incontrolabil. Își uni mâinile, rugându-se ca tot calvarul să se termine, dar spre ghinionul său Namjoon se mai împinse o data în ușa băii, făcând-o să se deschidă cu o bubuitura violentă de perete. ~ Ar fi fost mai ușor dacă mi-ai fi deschis ușa! Acum uite ce s-a întâmplat! Tks-Tks... Cine ar fi plătit ușa dacă s-ar fi spart?~ întreabă Namjoon, luând postura personajului pozitiv, însă Jin doar tăcu, rugându-se. ~ Nu mai auzit sau vrei să tip? Ridică-te de acolo și vino lângă mine, căci nu ai scăpat de nimic, ascunzându-te aici!
- Te rog, lasă-mă să-ți explic totul! E doar o neînțelegere, nu intenționam să-ți iau banii! ~ se bâlbâi Jin, încercând să se ridice de pe gresie, dar eșuase lamentabil, dându-se bătut la un moment dat. ~
- Ce să-mi explici? Că ai încercat să mă jefuiești, căci ai observat că sunt în stare de ebrietate? De fapt, stai... Ai și reușit să o faci! ~ țipă Najoon, luându-l pe brunet de păr și târându-l spre patul micuț din apartament. Jin încerca să-și elibereze părul din strânsoarea pumnului bărbatului, dar fără succes. În cele din urmă se lăsase târât până la pat, dar nu încetase să plângă nicio secundă. ~
Namjoon îl aruncă pe pat, urcându-se peste acesta și începuse să-l lovească și să-i șoptească același cuvânt la nesfârșit. ' Trădător' e tot ceea ce putea auzi brunetul în toată gălăgia făcută de contactul dintre palma sau pumnul bărbatului cu corpul fraged al său.
Namjoon îl întoarse cu fața spre așternuturi, ridicându-i fundul în aer pentru a avea o vedere mai bună spre acesta. Se ridică grăbit de pe Jin, deschizându-și cureaua de la blugi și dând-o jos împreună cu pantalonii sai.
- Băieții răi sunt pedepsiți! ~ îi șopti bărbatul la ureche, dezbrăcându-l până la piele. ~ { P.S : Urmează smut. Nu recomand să citiți, deoarece nu sunt cea mai bună la smut, încerc să mă perfecționez pe zi ce trece. :)}
Namjoon își așază una dintre palme între firele moi de păr ale brunetului, trăgând usor de ele când intră în el pe nepregătite. Când simți pereții calzi și strâmți ai brunetului în jurul său gemuse, sărutându-i gâtul alb și lăsând în urma sa urme pe toată suprafața acestuia. Continuă să-i sărute pielea fierbinte până când ajunsese la buzele acestuia pe care le prinse într-un joc al dominanței.
Namjoon se încruntă când simți gustul sărat al lacrimilor brunetului în sărut, dar nu le dase prea multă importanță, ci continuă să se miște în interiorul acestuia. În timp ce Namjoon gemea puternic la fiecare mișcare, Jin plângea de durere si dezgust față de propria-i persoană. Bărbatul cu părul asemenea argintului s-a transformat într-un monstru însetat după plăcere.
Degetele lunguiețe ale brunetului se încleștară în jurul așternuturilor când îl simți pe Namjoon mărind viteza.
După minute bune de chin, brunetul își închise ochi, lăsându-se purtat pe valurile negre ale visului, în speranța că tot ceea ce s-a întâmplat e doar un coșmar.
✧༺♥༻✧
Nu e cel mai bun capitol scris de mine, dar sper să vă fi plăcut! Nu am mai scris de multă vreme și am uitat plăcerea scrierii.
Îmi pare rău pentru că v-am făcut să așteptați atâta timp! Vă doresc sărbători fericite!
Bye. ❤️
