Black Squad (The Biography)

2. Cursa

        *Perspectiva Vasi*

    S a auzit un sunet de arma care sincer ne a cam uimit pe toti. In general nimeni nu recurge la arme cand vine vorba de o cursa. Ma uit in jurul meu si vad cum lumea fuge speriata in toate partile si langa mine e Cioti care s a dat jos de pe motor ca sa se duca la Stryker, asa ca ma duc si eu.

Eu: Hopa sus cu tataia ca n ai nimic

    Stryker se ridica si isi revine, dar Cioti inca pare super nedumerit.

Cioti: Ce dracu tocmai s a int...

Se aude iar acel sunet.

Ioana: Cine aduce arme de foc la o cursa? E ilegal.
Cioti: E nevoie sa iti amintesc ca aceasta cursa sponsorizata de sefa ta este la fel, daca nu chiar mai ilegala?

?: Parasiti zona sau al treilea glont nu mai trece doar prin aer

Lumea incepe sa tipe si sa alerge speriata, dar asta era momentul in care cei ce lucrau pentru Iancu nu puteau sa fuga... si asta ma aduce in postura in care, iar, trebuie sa ma uit la doi dobitoci facand pe eroii.

*Perspectiva Cioti*

Nu am cum sa plec asa. Nu, nu vreau nici sa mor sau sa fiu eu salvatorul zilei, dar stiu ca si daca nu mor acum o sa ne omoare fiinta aia de la birou pe toti... sau in cel mai bun caz ma da afara, si nu vreau sa mananc pietre si sa dorm in canal.

Eu: Stryker ce dracu facem acum?
Stryker: Doar ce m am trezit din somnic... crezi ca am visat solutia?

     Ma uit intr o parte si il vad pe Vasile oprindu se din mers. Se apleaca si ridica incet cu ambele brate ceva ce semana cu un corp uman. Pune capul pe pieptul persoanei si striga:

Vasi: Inca traieste, dar ii bate inima foarte greu
Eu: Cine e?
Vasi: Habar nu am, dar trebuie sa o duc la spital. Sincer va recomand sa plecati cat mai repede de aici.

      Vasile se indreapta cu pasi rapizi spre motor de unde ia o sticla cu apa. O desface si incet incearca sa o trezeasca pe fata necunoscuta din socul provocat de intamplarile precedente. Fata s a trezit, dar nu se putea tine prea bine pe picioare, asa ca au urcat amandoi pe motor si Vasile, ca un adevarat domn, a dus o la spital.

Stryker: Am o idee.

                                     -peste ceva timp-

      *Perspectiva Biancai Iancu*

     Cum a reusit cursa asta sa fie asa un mare fail? Cine are curajul sa imi strice mie planurile? Ok, calm calm calm. Respira.

  Ma uit pe geam si vad toate blocurile care imi par cunoscute. Aproape am ajuns.

Eu: Poti sa ma lasi, te rog, langa intrarea din spate?
?: Ai o intreaga afacere pe numele tau si teoretic cladirea asta iti apartine... de ce vrei sa te las langa intrarea din spate??
Eu: Daca exista cineva care a incercat sa imi distruga planurile in seara asta doar de drag, atunci persoana aia incearca sa isi marcheze teritoriul... teritoriu care este al meu. Asa ca o sa vrea sa schimbe asta cumva... si oare cum mai bine decat sa ma dea pe mine jos?
?: Deci sa inteleg ca nu vrei sa te vada cineva la birou la ora asta, dar in schimb esti aici. De ce?
Eu: Pui cam multe intrebari, Alexandru.
Cioti: Ok. Am ajuns.

   Vreau sa cobor din masina, dar aud tot vocea aia enervanta din spatele meu.

Cioti: Pot macar sa te conduc pana sus, la birou?
Eu: De ce?
Cioti: Cine iti vrea locul poate sa fie afara din cladirea asta, dar si in interior.
Eu: Si de ce ar trebui sa am incredere fix in tine? Doar pentru ca te am intrebat daca poti sa ma duci pana la birou cu masina si ai acceptat?
Cioti: De cati ani lucrez pentru tine?
Eu: de multi
Cioti: imi cunosti trecutul?
Eu: Am foile cu absolut tot despre toti angajatii mei. Stiu si ce grupa de sange ai.
Cioti: Exact. Atunci de ce ar trebui sa nu ai incredere?