Demonul din interiorul meu

"||" - :)

-Ce dracu'?
Aveam impresia  ca innebunesc, simteam un fior rece in crestetul capului care cobora usor pe sira spinarii. Nu stiam cum sa reactionez, voiam sa ma intorc, dar ma temeam. Printre putinele dati..ma temeam.

Am inghetat, nu aveam nicio idee despre ce se intampla si ce incerca acea umbra sa faca, dar m-am decis sa inaintez.

Locul in care ma aflam era pustiu, tot ce vedeam era doar pamant rosu si o ceata densa, lucru care totusi nu m-a impiedicat sa imi continui drumul.
Am continuat sa merg, sa merg, si sa tot merg, dar nimic. Nu gaseam nimic. Nici macar o nenorocita de banca sau macar o piatra pe care sa ma asez si sa imi plang de mila.
 
Ce puteam sa fac?... Dupa cateva zeci de minute bune de mers am zarit ceva; o silueta zvelta, imbracata intr-un costum al carui sacou era deschis care flutura pe langa corp, de asemenea purta o palarie si un baston pe care il invartea neglijent. 
Intentia mea era sa ii cer ajutor, dar am simtit ca ceva neplacut va avea sa se intample..asa ca m-am oprit.
Silueta parea sa se indrepte tantosa spre mine. Am stat si am aşteptat pana cand a ajuns mai aproape; doar un metru ne mai  despartea.
Un lucru imi era extrem de clar, era silueta unui bărbat. Totul era specific unui barbat, inafara de...chip. Avea un chip acoperit cu un sac dintr-un material dur, de culoare crem, pe care avea desenat un smiley face: :)
Acesta si-a scos palaria si galant a intins mana spre mine ca si cand ar fi vrut sa ma ia de mana.
I-am facut jocul. El m-a luat de mana, m-a strans usor, după care mi-a strecurat in mana un lant. L-am recunoscut instant, era cel pe care umbra de mai devreme incercase sa mi-l dea.

-In sfarsit! Iti multu..
Nu am reusit sa termin propozitia, deoarece acesta ma luase in brate. Ma strangea destul de tare, parca ma stia de mica si nu ma mai vazuse de cativa ani. Ceea ce a fost si mai şocant, era faptul ca prin masca aceea..auzeam un plânset, unul atat de plin de durere si "infundat", incat aproape ma "mişcase".
Intr-un final acesta mi-a dat drumul si mi-a aratat spre ce cale sa o iau. Inainte sa plec acest Smiley face a facut un gest ciudat; a aratat cu degetul aratator de la mana dreapta spre mine, dupa care l-a ridicat alaturandu-i-l si pe cel de la mana stanga:  "||"
  
Nu mi-am dat seama ce avea sa insemne, dar mi-am pus lantul la gat si am luat-o spre directia indicata de el.

In drumul meu ma tot intrebam ce avea sa insemne acel gest.. Deja nici nu stiam la ce sa ma mai astept.

Vantul incepuse sa bata, asa ca din cauza asta mergeam cu capul in jos si tineam cu atentie de lant pentru a nu il pierde; asta mai lipsea.
Ma calmasem putin, intr-un fel, pana cand am ajuns la marginea unei prapastii si...

-Vad ca tot ai reusit sa intrii in posesia acelei tinichele. ( o voce groasa s-a auzit in spatele meu, fix in ureche)

M-am intors pentru a vedea cine este in spatele meu, cu toate ca deja stiam. Cand m-am intors am vazut ceva uman, nu era o creatura hidoasa cum spuneau legendele, era uman. Singurele lucruri care il indepartau de normalitate era aura negra si ochii aceia complet negrii.

-Banuiesc ca ai un motiv anume pentru care nu ai vrut ca eu sa il am.

-Acum facem pe desteapta. Pacat ca am nevoie de tine, mi-ar fi placut sa ai aceeasi soarta ca darnicul Om palariuta.

Atunci mi-am dat seama ca el era umbra si ca atunci cand a fost impiedicat sa imi dea lantul, avea o mana in jurul soldului si una in jurul fetei. Am realizat ca a fost mutilat din moment ce purta masca.

-Pacat. Eh?

-Adevarul e ca te prind bine ochii astia noi. Parca ti-ar sta mai bine cu parul roscat, nu crezi?

-Huh?!

-Mie imi place. Ce parere ai? Eu ii spun Blood.
Din spatele sau aparuse o...nici nu stiu cum sa o numesc. Era sosia mea care se sprijinea lejer pe umarul lui. Acum intelesesem ce incerca sa imi spuna smiley face: "||"..

-Aparent stii prea multe. Cred ca e timpul sa mergi acasa, dacă  nu cumva esti deja. Insa, intai de toate, vreau lantul, Blood

Cat timp Blood se apropia de mine, ma indepartam desi stiam ca in spate e o prapastie. Totusi eram sigura ca e singura solutie. De murit nu aveam cum, dupa cum a spus si el, are nevoie de mine.

In timpul caderii nu mi-am luat mana de pe lant, pana cand "am ajuns".