Demonul din interiorul meu

De ce?!

Eram atat de dezgustata si de terminata psihic incat nu imi mai gaseam cuvintele. Uram minciuna, iar faptul ca am trait intr-una asa de mare ma infuria la culme. Nu stiam cum sa reactionez, voiam sa il sterg de pe fata pamantului, dar el de fapt nici nu era o fiinta umana, lucru care ma facea sa imi pierd cumpatul efectiv. 

Ma uitam la el si imi era scarba de ce aveam in fata ochilor. Era chiar persoana care mi-a facut rau, era persoana din cauza careia eu traiam in acest infern fara sfarsit. Fiecare zi care a trecut de cand m-am mutat a fost plina de rahaturi. Ma saturasem, nu mai gaseam nicio solutie, iar el era singura amintire care ma facea sa imi doresc sa fiu puternica in continuare, iar el...era de fapt un fel de Iuda. Imi era rusine, mi-era sila, il uram.

Eu: -Habar nu ai cata greata imi provoci, insa trebuie sa imi raspunzi la niste intrebari, ca vrei sau nu.

Smiley face: E mai bine sa te linistesti, sa lasi totul in..

Cand am auzit ce imi cerea sa fac m-am repezit cu mainile spre gatul lui de care strangeam cu atata putere si sete de a provoca durere. Simteam adrenalina crescand in corp. Voiam sa ii retez gatul, sa ii aud oasele frangandu-se in palmele mele,  sa simta si 10% din ce am simtit eu in acele clipe. Voiam sa ma razbun, asta era ceea ce ma determina sa il distrug; razbunarea.

Blood: -Ti-am spus ca nu o sa iti mearga cu ea, iar eu nu o sa tac la nesfarsit. Vreau ce e al meu

Incepusem sa realizez ca poate asta urmarea Blood, sa il distrug pentru a primi ceea ce dorea. Asa ca, in urmatoarea secunda mi-am retras mainile si m-am dat in spate cativa pasi. Smiley face a cazut in genunchi in fata mea gafaind incontrolabil incercand sa inspire cat mai mult oxigen cu fiecare gura de aer pe care o lua.

Blood: -Ce faci? Dai inapoi? De ce esti asa de slaba? Lasa-ma pe mine.

Cu cat blood se apropia de el cu atat intelegeam mai bine intentiile ei. Asa printr-o simpla ridicare a mainii si indreptare a acesteia cu palma deschisa catre Blood, aceasta ajunsese la cativa zeci de metrii distanta.

Eu: -Potoleste-te! Am nevoie de raspunsuri de la voi, dupa care puteti sa va distrugeti unul pe altul, nu imi pasa.

Blood: -Nu era necesar sa faci asta, Cicatrice. Nu ma face sa am grija si de cealalta parte a fetei.

Eu: -Va avea grija L de voi. Nu ma provoca. Acum e timpul sa imi raspundeti la intrebari.

Linistea s-a asternut, iar eu am inceput sa imi expun nelamuririle.

Eu: -Vreau sa stiu de ce. Explica-mi de ce ai facut asta, "draga tata". Explica-mi ce ai simtit cand ai renuntat la Blood, cum ti-a mers de atunci. Spune-mi ce te-a determinat sa faci asta.

Smiley face: Dupa cum sti, eu eram mana dreapta  a lui Merlin. Stiam tot ce restul nu stiau, eram superior lor si asta se vedea, insa voiam mai mult. Voiam putere, voiam sa am o capacitate mai ridicata de a va ajuta sa castigati razboiul final, nu doar sa supravietuiti, voiam sa ajut. Asa ca i-am cerut lui Merlin sa ma invete secretele lui, tehnici noi de lupte, vraji, aveam nevoie sa stiu sa desfac si sa creez sigilii, aveam nevoie sa stiu mai mult.                                                                                                                       El a refuzat cu desavarsire spunand ca asta nu trebuie sa ma preocupe pe mine, deoarece eu voi stii doar ce trebuie sa stiu. Sustinea ca el se va ocupa de voi cand veti implini varsta necesara si ca  eu nu trebuie sa intervin deoarece reprezint o legatura emotionala si aceasta trebuie rupta in timpul pregatirilor si antrenamentelor deoarece demonii se folosesc de sentimente, slabiciuni, dorinte pentru a ajunge acolo unde isi doresc.                                                                                                                                          La inceput l-am crezut, pana cand a aparut Lucifer. Il vedeam mereu, ii simteam prezenta, se juca mereu cu mintea mea si imi spunea ca Merlin vrea sa va aiba doar pentru el pentru a va seca de puteri, imi spunea ca e doar un joc de-al lui si ca pe el doar il distreaza cat de naiv pot fi. Asa ca, vazand cum increderea mea in Merlin scadea pe zi ce trece, Luci' mi-a propus un schimb: Eu trebuia sa ii ofer sufletul unui vrajitor puternic, iar el  ar fi renuntat la ideea de distrugere deoarece asa se echilibra balanta puterii. Era exact ce voiam, pace. Asa ca am acceptat, insa..El a fost mult prea viclean. Dupa putin timp mi-a cerut si acel suflet, insa nu al oricarui vrajitor, ci al lui Merlin. Imi era imposibil sa il distrug, era prea puternic, dar am incercat. Din pacate si totodata din fericire Merlin a aflat de acest pact si a disparut. Din cate stiu se afla intr-un loc nestiut de nimeni si vrajit unde este protejat de orice alt tip de energie.                                                                                                                                                                                     Nestiind unde era si neputand oferi alt suflet in schimb decat cel pe care el il cerea, s-a ajuns la una din voi. Mama voastra abia va nascuse, si o data cu nasterea voastra s-a facut si trasnferul puterilor, erati  singurele vrajitoare perfect pure. Nu am avut ce sa fac si am renuntat la Blood, sau cum ii spui. Credeam ca voi reusi sa o recuperez, asa ca am pus singurul sigiliu pe care il stiam asupra ei. Vazand asta Luci' si-a iesit din fire si simtindu-se tradat a cerut sa te aiba si pe tine, Artemis. Evident ca am refuzat, iar asta l-a determinat sa declare razboi.                                                                                                                     Am facut ce am crezut ca e mai bine, si imi pare rau..dar a trecut si timpul nu poate fi dat inapoi. Trebuie sa intelegi si tu si Daxia(Blood), am facut-o pentru voi.

Blood: -Si ce crezi? Ti-a iesit?

Smiley face: -Din pacate, nu.

Eu: -De ce nu i-ai spus lui Merlin despre asta inainte, despre Lucifer si tot? Cum ai putut sa ai incredere? Ai vrut sa fii o Eva 2?

Smiley face: -Nu stiu nici eu..

Eu: -Parca ai fi avut 10 ani..

Blood: -Eu n-am sa te iert niciodata. M-ai lasat singura, m-ai parasit, m-ai vandut. Nu vreau sa mai aud nimic de tine, si cu prima ocazie vei plati pentru tot.

Eu: -Blood, tu de ce esti cum esti?

Blood: -Esti imbecila? Dragul tau tata m-a oferit pe tava Ingerului Decazut, te asteptai sa fiu usa de biserica? Ti-am spus, am invatat sa traiesc dupa cum traiesc creaturile hidoase de acolo.

Eu: -Ma refer cu mine, de ce imi faci asta?

Blood: -Nu te astepta sa fiu de partea ta, din cauza ta sunt ce sunt, puteam fi doar eu, dar nu, ai fost si tu, iar eu parca n-am mai existat. M-am saturat de infernul ala, si am sa fac orice pentru a-l multumi pe Luci' si pentru a fi la putere impreuna cu el.

Eu: -Se foloseste de tine, stii asta! 

Blood: -Vedem noi care pe care.                                                                                                                                                 

Eu: -S-a terminat. V-a trebui sa te intorci inapoi.

Blood: -Fara lant, fara carte, asta este parerea ta.

Eu: indreptandu-mi fata spre Smiley face si comunicandu-i telepatic) Ajuta-ma! Fii de folos macar acum si tine-o intr-un loc.

Zis si facut, Smiley face s-a aplecat , si-a lipit palmele de podea si a rostit o incantatie care dupa cum i-am cerut trebuia sa o tina pe Blood intr-un loc si sa ii blocheze orice putere ramasa pentru putin timp.

Blood: -Ce mama dracului faci?!

Intre timp, m-am apropiat de Blood si am sarutat-o. Exact ca in schimbul anterior, aripile noastre au aparut si astfel s-au schimba culorile in functie de aura si energia emanata, lucru care evidentia efectuarea schimbului. 

Blood a cazut lata, parca adormita, iar acea realitate imaginara disparea bucata cu bucata. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost un "Ai incredere doar in tine!" venit din partea lui Smiley face catre care imi indreptasem privirea si pe care il vedeam cum parca se evapora.

Am aflat ce trebuia sa stiu de la ei, e timpul sa schimbam niste lucruri. Nimeni si nimic nu va mai avea control asupra mea. E timpul razbunarii si al dominarii.