Love You/ Yoonseok

1

Cum te-ai simti cand toti te-ar parasi fix cand ai cea mai multa nevoie de ei? Cand toti fug de tine doar din cauza sexualitati tale? Te-ai simti oribil. Asa se simtea Yoongi.

A fost dat afara din casa în care a copilarit, unde avea cele mai multe amintiri. Prieteni lui l-au parasit, zicand ca nu vor sa stea pe langa el din cauza ca este gay.

Doar un prieten nu a plecat sau la batjocorit în vreun fel. Kim Namjoon. Prietenul sau care mereu la sprijinit si la încurajat, atunci cand parinti lui nu au facuto.

Acum Yoongi se întretine singur, munceste cu jumatate de norma la un magazin de muzica. Da, îi placea muzica. Foarte mult. Doar ca parinti nu l-au sustinut în acest asa ca a ales sa îsi abandoneze visul.

Locuieste într-un studio parasit, acolo castiga cei mai multi bani. Compune si vinde la diversi cantareti populari sau nu.

Studioul era compus dintr-o canapea veche, pe care se gandea sa o înlucuiasca, doua monitoare, un birou destul de mare pe care stateau doua teancuri de foi pline de mazgaleli sau partituri, o orga si o chitara.

Practic, studioul era o camera si mica baie dintr-un bloc de la marginea orasului care parea abandonat.

Yoongi era clasa a XII-a la liceul de arte din Seul. An terminal, deci practic asta însemna multe batai de cap pentru bietul adolescent care încerca sa îsi pastreze notele bune.

Teste, ascultari, multe teme si proiecte. Numai asta gandea Yoongi.

- Esti sigur ca nu vrei sa te ajut eu la o parte din teme? Namjoon îl întreaba pe argintiu, care tot scria ceva în caietul sau.

- Nu Namjoon, ma descurc. Ofteaza baiatul si se uita la brunet care îl priveste îngrijorat.

- Dar ai cearcane, ai slabit mult, esti o mumie umblatoare! Îi reproseaza acesta si îi apuca bratul, ridicandul.

Bratul lui Yoongi era mult mai subtire decat acum 2 luni, cand chiar se alimenta cum trebuie.

- Ia mana de pe mine! Si nu arat chiar atat de rau!

Nu se credea pe el însusi. Sa uitat dimineata în oglinda, si prima oara sa speriat cand sa vazut. Nu mai era el. Nici macar nu mai stia cand mancase ultima data mancare adevarata, ci nu doar batoane de ciocolata si energizante si cafea.

- Trebuie sa iei o pauza-

- Nu pot Namjoon! Nu îmi pot permite sa iau note mici! Altfel, bursa mea nu mai exista!

- Ai deja 10 pe linie! Pentru ce îti mai trebuie sa înveti atat? Namjoon era suparat si trist.

În primul rand era suparat pentru ca Yoongi nu mai dormea, nu mai manca pentru a lua niste amarate de teste si pentru note la ascultari.
Si era trist pentru ca era îngrijorat. Daca Yoongi lesina pe strada? Daca i se întampla ceva? Si putea pati chesti mult mai rele la care chiar nu vroia sa se gandeasca ca i se puteau întampla argintiului.

- Nu ma intereseaza! Trebuie sa fac mai multe! Nu e destul! Yoongi îi spune cu lacrimi în ochii, dar si le sterge brutal dupa pleaca din cantina, mergand în spatele scoli.

Acolo era locul de relaxare al argintiului, unde statea sa scape de stres.

*****

- Nu stiu ce sa ma fac cu el Jin! Ma face sa ma îngrijorez!

- Din cate ai spus tu este foarte încapatanat, si nu are cel mai bun trecut.

- Vreau sa îl ajut sa iasa din acea bula în care este! Dar el nu ma lasa sa intru!