UCIDE: 'AMURGUL IUBIRII' [Boyxboy] FINISHED

CAPITOLUL VIII - ... melancolie.

CAPITOLULVIII

... melancolie.

         Era una dintre acele zile în care sunt mereu trist. Nu am motive, sau nici nu știu de ce sunt atât de naiv și pierd controlul uneori. Citeam una dintre poveștiele ce-mi atrăgeau atenția din multe ale lucrări interesante dar, mă captivase. ”I hate you and still love you” aveaacea intrigă și acțiune pe care o căutam. Recunosc, o văzusem la recomandat și de atunci nu m-am mai dezlipit de ea, citind-o pe toată într-o singură noapte. Eram oricum confuz. Era sau nu autor, ori o autoare?! Sincer doream să aflu și astfel am lăsat un comentariu, la care spre surprinderea mea am primit răspuns. Eram în culmea extazului și totuși doream să știu mai multe. Descoperisem un scriitor bun, ce știa să captiveze prin cuvinte cititorul.  

         Ioana se așeză lângă mine pe perna moale și destul de mare, având în fața noastră laptopul meu și un rock melancolic pe fundal. Am observat-o cum privirea ecranul laptopului și schiță un zâmbet scurt, dar pe care îl percepusem rapid. Mă pupă protector  pe creștet și se întinse pe spate. 

         - Ai de gând să mai stai aici?, rupse tăcerea într-un final.

         - Cred?!, am zis confuz.

         - Hai măi că nu e sfârșitul lumii, râse îndundat în timp ce-și trecu degetele prin părul meu. Va reveni repede Andrei, iar o săptămână trece destul de repejor, se întoarse din nou pe burtă sprijinindu-se  pe coate. Mâine vom merge la mol, poate așa vei fi mai fericit, îmi e dor de ”renu” meu, vesel și amețit, pe care-l iubesc mult și pe care nu vreau să-l văd trist. Deci, așa rămâne.

         - Mol?, am zis eu ca trezit din reverie. 

         - Da mol, am zis!, îmi confirmă Ioana.

         - Dar vreau să stau aici, nu acolo, am încercat să protestez eu.

         - Nici să nu aud, mă țintii cu privirea ei ageră.

         - Bine, am zis într-un final mofturos.

         - Așa e mai bine, zis și se pierdu pe ușă.

         Chiar nu avea chef de ”plimbări selenare” la mol. Știu că-i promisesem că voi merge cu ea să-ți cumpere acea rochie neagră, o pereche de cisme și un tricou cu cap de mort pe el, dar nu mă simțea în stare să dau piept cu lumea de afară. Nu vroiam să plec din ”locul meu special”, care-mi amintea mereu de Andrei și în care îi simțeam căldura și parfumul.

         Un nou mesaj mă făcu să privesc micul ecran, astfel să mă holbez timp de câteva clipe la cuvinte și la poza pe care mi-o trimisese. Îl chema Dragoș, avea 25 de ani; era șaten cu ochii căprui, fiind din București, iar poza lui de la profil era atât de superbă. Un trigru alb siberian, magnific ce era în poziție de atac. Fiind un capricorn neastâmpărat după cum citeam ce tocmai primisem, însă felul lui dulce de-a descrie mă amuza.

         Lucrul și mai ciudat, era chiar vecinul meu de vis-a-vis. Pe toți castraveții!!! Am făcut ochii cât cepele și înjurai ceva în bară, iar Ioana băgă capul pe ușă să vadă dacă mai trăiesc sau  nu acumva am omorât PC-ul. Eram în șoc. Cum dracu de aveam un vecin atât de sexy și eu eram erian total? Bou, bou asta sunt.