UCIDE: 'AMURGUL IUBIRII' [Boyxboy] FINISHED

CAPITOLUL I - ... un sărut ca amintire.

CAPITOLULI

... un sărut ca amintire.

         - Ți-am spus, mă răstii către ea. Nu vreau să mai ascult povești despre iubire, am încercat să-i evit privirea. Nu cred că sunt demn, adică, nu a apărut până acum în viața mea, nici c-o să apară.

         - Ești un idiot știai?, mă contrarie Ioana.

         - Să nu te trimit eu undeva?, m-am încruntat.

         - Încearcă, zâmbi sadic. Dar tu vi cu mine!, își trecu mâna prin părul meu răvâșându-l.

         Știa destul de bine că nu-mi place asta și cu toate aceste nu o interesa. Era stilul acela de persoană bună la suflet și timidă, poate mult prea timid, dar pe măsură ce începeai s-o cunoști, era imposibil să nu o iubșeti. Am luat perna în brațe și am început să bociferez.

         - Dacă tu ai noroc în dragoste, nu însemnă că toți au.

         - Am spus să taci, îmi aplică un cot în coaste.

         - Ești moartă!, am strigat eu râzând în timp ce Ioana o iuții spre bucătărie.

         - Să vedem?, scotocii prin sertare. Să te omor pe tine primul sau să gătesc cina?, mă privii preț de-o secundă. Te omor pe tine? Nu încă... dar am să trimit în neființă prima dată puiul, pe care îl vârî în cuptor.

         - Când ai gătit aia?, am privit-o mirat.

         - De ceva vreme, iar după am venit la tine în cameră dar se pare că erai prea prins în depresia ta ca să mă observi, mă molestă ea.

         - Auci!, am surâs cinic. Da tupeistă mai ești, nu glumă.

         - Mulțumesc!, zise.

         - Câtă modestie?!

         - Știu!, izbucnii într-un râs coloristic în timp ce trecu pe lângă mine spre living.

         - Se pare că poștașul ne-a trimis felicitări!, țipă euforică.

         - Ți-a trimis ce?!, confuz.

         - Uite!, îmi înmână unul dintre plicuri. E pentru tine.

         - Nu aștept nimic de la nimeni... ciudat?, privii către plic.

         - O Dumnezeule!, sării cuprinzându-mă cu ambele brațe de gât. Am câșticat concursul ”Cel am mai bun scriitor”, zâmbii copilăresc.

         - ...!, eram și mai confuz decât înainte.

         - Oh scuze!, observându-mi chipul bulversat. Acum două luni am trimis împreună cu cererea de înscriere una dintre cărțile la care lucram, și uite - îmi arătă cecul - sunt printre câștigători.

         - Asta e o veste minunată mâtzo!, am apucat-o de mijloc și am început s-o învârt pentru câteva momente.

         - Ești nebun zău, abia reușea să se țină pe picioare. Nu-mi răspunde știu că ești, îmi puse degetul ei la buze.