UCIDE: 'AMURGUL IUBIRII' [Boyxboy] FINISHED

CAPITOLUL XVI - The Final Here

'Si poate nimeni n-a crezut

In filmul nostru la inceput

Iubirea noastra a fost ca un debut

Noi doi ne-am intamplat neprevazut'

                                              - CORINA

                            Te iubesc nebunaticul meu înger.

                            Cu sinceră iubire, al tău MAOU

CAPITOLUL XVI

The Final Here

- cu doi ani  în urmă-

Urăsc să aștept. În ultima perioadă doar lucrul acesta l-am făcut timp de câteva luni. Nu știu, mi se pare cau trecu ani de când tu ești aici. Mi-e dor de tot ce am trăit, mi-e dor de TINE. Dacă aș avea putere, aș da timpul înapoi, iar fără să mă gândesc, nu ar mai trebui să fac aceiaș greșeală care se repetă în mintea mea, în nenumărate rânduri încă de atunci.

Îmi pare atât de rău. Din cauza mea ești în starea asta. Te iubesc, însă mă urăsc pentru ceea ce treci tu. Știu, dăcă m-ai fi auzit acum, ai fi zis că vorbesc numai prosti. Poate ai avea dreptate, poate chiar ai...

Acum câteva zile, doctorul m-a întrebat dacă sunt dispus să te las să pleci. Mă doare asta. Însă trebuie s-o crecunos, chiar m-am gândit și la posibilitatea acesta. Dar nu vreau ca tu să pleci, nu pot să te las să dispari din vaița mea, după ce te-am așteptat atât timp. NU POT.

Ioana vine mereu să te viziteze. Știu, ține foarte mult la tine. Cu toate că eu și cu Ioana nu prea vorbim. Singura dată când am făcut-o, a reprezentat un simplu salut și totul s-a rezumat la tăcere. Sunt un mare idiot – știu. Nu pot să nu spun, am primit nenumărate apeluri, de la diverși amici pe care îi avem îm preună, însă nici unul nu a știu ce să zică, iar mereu am plânsă, așteptând ca tu să te trezești – dar încă continui să aștept.

***

- 112, spuneți vă rog care este problema dumneavoastră?, replică vocea de la celălalt capăt.

Nu puteam să scos o vorbă. Mă blocasem complet, iar Andrei zăcea plin de sânge în brațele mele abia respirând. Vedeam numai sânge peste tot. Încercam să vorbesc, dar cuvintele nu voiau să-mi iasă pe gură, refuzând să se destăinuie. Mă pierdusem printre lacrimi, în timp ce-l strângeam pe Andrei puternic la piept.

Mihai se uita șocat. Părea destul de speriat, apăsând pe rană, pe care o acoperise cu hanoracul său negru. La dracu! Am exclamat printre dinți, abia perceptibil. Vocea femeii din telefon mă întreba care este urgența, iar eu nu eram în stare să scot două vorbe.

- A avut loc o împușcare, îmi luase mobilul Mihai.

- Spuneți-mi vă rog adresa la care vă aflați în acest moment? – creu vocea.

Mihai se uită debusolat prin jur, încercând să găsească un indicator, sau ceva care ar putea fi un indiciu. Subție nervos ochii și o făcu cețiva pași spre plăcuța din spatele nostru.