Tot ce nu ți-am spus

❍❍❖ -12- ❖❍❍

Sebastian's pov

Fără să mai gândesc acțiunea, mi-am dus mâinile spre rană. Durerea copleșitoare îmi făcea ochii să verse lacrimi grele, iar gura să-mi zbiere fără permisiune.

Mi-am privit zona înjunghiată și mâinile ce încercau să acopere rana ca un gol al inimii. Nu rezolva cu ceva asta și totuși era mai bine decât nimic.

Nasul a început să-mi curgă și hohotele mele de plâns desprinse parcă din filme, se contopeau cu un râs drăcesc.
Mi se părea uimitor cum cu mâna ta poți face asta și totodată tot tu să râzi la urmă.

Un adevărat maniac, repetam pentru mine.
Durea a naibii de tare.
Voiam să opresc tot și inclusiv durerea.
Râsul de pe fundal devenea treptat, tot mai agasant.

Mâinile îmi erau pătate de sângele ce continua să îmi curgă. Era îngrijorător.
Ceva însă schimbă neașteptat situația.

Silueta neagră ce o recunoșteam până și în ceață...
Era Dracon și cumva uimit de situația ce-i era prezentată.

I-am auzit pașii repezi și l-am văzut cum se apropie tot mai mult, dar la scurt timp ochii mi s-au închis lăsându-mă într-un negru complet.

(...)

Mă trezisem.
Mi se părea ciudat că mă aflam în camera mea.
Și lucrurile par să fie schimbate... De fapt toată camera mea e răvășită.

Eram schimbat de haine, iar rana îmi era bandajată?
În încercarea de a mă ridica în capul oaselor, durerea se porni iar, deși, ce-i drept, nu la fel de apăsătoare.

Dracon se făcu apărut în cameră după câteva minute bune.
Expresia feței îi era neutră, dar s-a sinchisit să mă întrebe:

– Te poți ridica?

Am lăsat câteva clipe de tăcere.
Nu-mi surâdea ideea de a mă preface bine pentru a continua să lucrez după ordinele lui.
Era drept că eram totuși într-o stare okay, deși puțin amețit, însă mi-am pus în plan să mă servesc din mila probabil inexistentă a acestui om.

– Nu, rostesc încet

Mă privea cercetător, așteptând să-mi schimb răspunsul.
La el varianta cu ,,nu" nicidecum nu era acceptată.
Chiar mă gândeam că e irelevant să întrebi anumite lucruri dacă mereu aștepți doar răspunsuri pozitive.

Desigur că eu nu urma să-mi sucesc vorbele după cum îi tuna lui, iar ca să schimb subiectul am întrebat ce se întâmplase în camera mea.

– Eu am deranjat tot.

– De ce? Am întrebat cu reținere

Când n-am fost pe fază, m-a prins de antebraț forțându-mă să-mi părăsesc pătul.
M-a trântit de peretele cel mai apropiat, luând o ținută impunătoare în fața mea.
Am scâncit ușor, dar mi-am îndreptat privirea rapid spre ochii lui pentru că era clar că avea să-mi zică ceva.

– Pentru că m-am enervat. De tine n-are voie să se atingă nimeni! Eu sunt singurul care decide ce să ți se întâmple, iar tu băiat bleg te-ai lăsat ca prada ușoară în ghiarele tigrului, se răsti pe un ton deloc prietenos

– M-a luat prin surprindere și... Încep, dar n-ajung să-mi termin explicația

– Scutește-mă de cuvinte rostite degeaba. Nu te voi asculta. Cu atât mai mult că îmi ești servitor