Tot ce nu ți-am spus

❍❍❖ -6- ❖❍❍

Citatul capitolului:
ɴᴜ ғᴀᴄᴇ ᴘʀᴏᴍɪsɪᴜɴɪ ᴄᴀ̂ɴᴅ ᴇșᴛɪ ғᴇʀɪᴄɪᴛ.
ɴᴜ ʟᴜᴀ ʜᴏᴛĂʀᴀ̂ʀɪ ᴄᴀ̂ɴᴅ ᴇșᴛɪ ᴛʀɪsᴛ.

Mark's pov.

M-am împiedicat brusc de un tomberon de metal,căzând în genunchi.Mă ridic rapid și îmi continu drumul. Arunc o privire în spate dar încă nici urmă de Sebastian... Unde ești? Ce ai făcut Sebastian? De ce ai rămas în urmă?Ai...ai promis....Mi-ai promis că nu ne vom despărți,ai spus că vom fi fericiți și liberi...împreună... Acum? Unde ești? De ce
ai rămas în spate? Sper că nu ai fost prins, sper că te vei întoarce și ne vom continua viața împreună...

La un moment dat mă opresc din alergat, datorită oboselii. Arunc o privire în spatele meu,însă în continuare nimic...Se pare că am fost despărțiți... Ce ai făcut Sebastian?....Ți-ai încălcat promisiunea...De ce? De ce?...

Director pov.

Aici...E o gloată de idioți! Ce naiba? E doar o pușlama! Cică împușcă pe cineva cu pistolul care îl ține în mână.Când îi dau eu o palmă, uită și cum îl cheamă!

- Copile lasă pistolul!

- Băiete primești ceva bun dacă lași aia jos.

- Haide micuțule... Lasă arama.

Fi atent la ei cum vorbesc cu el de parcă ar fi superiorul lor.La un moment dat nu mai pot suporta,și îi dau o palmă peste obraz.
Îi iau pistolul din mână și îl arunc undeva pe podea.Toți se uitau mirați la mine.

- Ce naiba! Eu trebuie să vă învăț să vă faceți meseria?! *Țip nervos*

Îl iau forțat de mână pe drăcușorul acela,aruncându-i o privire superioară și rece.

- Faceți bine să îl găsiți pe celălălat copil,și nu o mai dați în bară incompetenților ce sunteți!

Se uitau la mine ca vitele. Serios, nici nu mă mir că se întâmplă atâtea infracțiuni și nelegiuiri cu asemenea proști în poliție. Le vine de hac un mucos de-abia ieșit în lume.

Ies din stația de poliție cu băiatul de mână. Îi deschid portiera din spate,împingîndu-l în mașină. Îi pun centura și apoi mă așez la volan, pornind spre orfelinat.

- Nu știu cum ai scapat tu alături de celălalt idiot,
dar de data asta nu vă mai scapă nimeni din mâinile mele,vă promit. Să fie găsit și celălat puști și vă trimit la cineva de la care nu veți mai scăpa prea repede.Vă arăt eu vouă ce înseamnă să te pui cu directorul orfelinatului.

Sebastian's pov.

Nu-i bine deloc... Cred că se îngroașă gluma din ce în ce mai mult... Sper doar ca Mark să nu fie prins...Sper să nu fi fost prins... Totuși...Am încasat o palmă destul de bună,însă a merita...pentru Mark...

Tot drumul spre orfelinatul de care credeam că în sfârșit am scăpat,a fost extrem de liniștit spre surprinderea mea.
Mi-am fixat privirea pe geam și am privit în oglinzile retrovizoare cu amărăciune în suflet.
,,Acum probabil s-a supărat pe mine și zice că l-am părăsit.Am făcut o greșeală în a încerca să îl acopăr și să trag de timp?
I-am promis că vom fugi împreună și vom fi bine.De ce viața este așa?
Uită-te la mine,am ajuns în cele mai proaste circumstanțe.
L-am îndemnat să fugă,însă după este numai un necunoscut spre care se îndreaptă.Va fi bine?
Nu m-am putut gândi cum să scap de director în ultimul moment deoarece știam că împotriva lui n-aveam nici o șansă." - vorbeam cu mine în gând
Mi-am mutat privirea spre mâinile ce începuseră să-mi tremure ușor.
Mi-am băgat mâinile în buzunare pentru a nu îi arăta directorului ce simțeam.
Mi-am lăsat capul să pice pe ușă pentru a mă sprijini și mi-am închis ochii cu speranța de a scăpa de realitate și măcar pentru câteva minute să-mi creez lumea mea...