Tot ce nu ți-am spus

❍❍❖ -4- ❖❍❍

,,𝙲ă𝚞𝚝𝚊𝚖 𝚌𝚎𝚎𝚊 𝚌𝚎 𝚏𝚞𝚐𝚎 𝚍𝚎 𝚗𝚘𝚒 ș𝚒 𝚏𝚞𝚐𝚒𝚖 𝚍𝚎 𝚌𝚎𝚎𝚊 𝚌𝚎 𝚗𝚎 𝚌𝚊𝚞𝚝ă"
                      Henri-Frederic Amiel

- Pe mine nu mă ajuți să cobor?*întreabă cu o fățucă drăguță*

Mă uit la el preț de câteva secunde, apoi îi răspund.

- Nu vrei să rămâi sus? Cred că ai o priveliște bună de acolo.*îi răspund neatent*

-Se-ba-sti-an! Ajută-mă!*se smiorcăi el*

-Bine,bine,glumeam doar.Acum haide,sari.

- Să...Să sar? *Întreabă el mărindu.și ochii*

- Da. Nu-ți fie teamă. Te voi prinde eu.

- Bine.

Acesta își dă drumul,însă planul nu a decurs așa cum mă așteptam eu.Odată ce Mark a aterizat în brațele mele,am căzut deodată cu el,rostogolindu.ne,acum fiind deasupra sa.

-Au, au,au...doare...

-Scuze Mark. Se pare că realitatea bate așteptărlie.

- Așa se pare... Dar ai putea să te ridici de pe mine? Nu ești atât de ușor pe cât crezi.*îmi aminti el*

- Huh? A da! Scuze.*spun ridicându-mă în fracțiune de secundă de pe el*

-Și ce urmează?*spune Mark gânditor*

-Ei bine,cred că ar trebui să ne terminăm prânzul prima dată.

- Bună idee.

După ce ne terminăm sandwich-urile ne intindem pe spate lăsând câteva raze de soare ce se strecurau printre crengi să se joace pe fețele noastre.

– Acum ce vom face?

- Cred că ar fi bine dacă ne-am masca puțin locul unde vom înnopta.

- Cred că ai dreptate. Dar cum vom face asta?

-Simplu,cred. Noi stăm sub o salcie,nu?

- Da. Și ce legătură are asta?

- Sălciile au crengile lăsate în jos. Așa că am putea așeza un cearșaf peste o creangă, astfel încât va arăta la fel ca un cort. Ce zici?

- Consider că e perfect!

-Atunci, să ne apucăm de treabă.

Luăm unul dintre cearșafuri și îl aruncăm peste una dintre ramurile salciei. Luăm patru pietre destul de mari,și le așezăm pe câte un colț al cearșafului.

- Hmm...Nu arată rău.

- Chiar așa...nu arată rău deloc.

Seara nu întârziase să apară,lăsând la iveală frumosul cer înstelat,care ne oferea un adevărat spectacol.Ne așezăm pe una din băncile din apropiere, admirâmd frumosul peisaj.

- Ști Sebastian?..

- Huh? Ce anume?*întreb curios*

- Chiar cred că de acum vom putea fi fericiți.Fericiți cu adevărat.

-Vezi? Ce ți-am spus eu? Tot răul e spre bine. De acum nu vom mai trăi astfel de momente negre.

-Mă bucur să aud asta...

-Am câteva curiozități...

- Cum ar fi?

- Cum ne vom descurca după ce ni se vor termina proviziile?