Tot ce nu ți-am spus

❍❍❖ -3- ❖❍❍

Citatul capitolului:

,,𝕌𝕟𝕚𝕔𝕒 𝕗𝕣𝕚𝕔ă 𝕔𝕖 𝕟𝕦 𝕧𝕣𝕖𝕒 𝕤ă 𝕕𝕚𝕤𝕡𝕒𝕣ă,𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕔𝕖𝕒 𝕔ă 𝕠𝕕𝕒𝕥ă 𝕟𝕦-ț𝕚 𝕧𝕠𝕚 𝕞𝕒𝕚 𝕡𝕦𝕥𝕖𝕒 𝕧𝕖𝕕𝕖𝕒 𝕫𝕒̂𝕞𝕓𝕖𝕥𝕦𝕝 𝕔𝕖 𝕚̂𝕞𝕚 𝕠𝕗𝕖𝕣𝕖𝕒 𝕞𝕖𝕣𝕖𝕦 𝕤𝕡𝕣𝕚𝕛𝕚𝕟𝕦𝕝 𝕟𝕖𝕔𝕖𝕤𝕒𝕣"

După gratiile ruginite am putut observa cum Sebastian era legat.
Avea mâinile prinse în lanțuri și vânătăi pe tot corpul.
Și-a întors chipul spre mine și mi-a strigat cu putere:

- Fugi și nu te uita în urmă!Pleacă!

M-am întors pe călcâie în spate și am putut observa un fel de coridor.Am refuzat să îi iau în considerare vorbele așa că m-am apropiat înapoi de gratii și am început să trag de ele.

- Te rog Mark!Ascultă.mă!*insistă el privindu.mă supărat*

- Nu!De ce te-aș lăsa aici în starea asta?!? Tu nu m-ai lăsat niciodată la greu!!!*țip eu deja enervat*

- Nu înțelegi Mark...Trebuie să pleci chiar acum!!

~∆~∆~∆~∆~∆~∆~∆~∆~∆~∆~∆

Sebastian's pov.

Reușesc să mă trezesc destul de devreme și mă plimb de câteva minute prin cameră căutând ceva.
Observ că Mark se zbate în pat și strigă ,,nu" destul de disperat.
Mă apropii de el și văd cum broboane de transpirație îi curg pe frunte și respirația îi este oarecum îngreunată.
Îmi pun mâna pe umărul lui și încep să îl mișc destul de tare pentru a îl trezi.
Își deschise rapid ochii și înainte să-mi dea moment de reacție,îmi sare instant în brațe.
Surprins evident,îl îmbrățișez la loc având grijă totuși să nu-l sufoc.
Avea fața afundată în tricoul meu și mâinile lui îmi strângeau ușor materialul tricoului.

- Este în regulă Mark.*i-am șoptit*

Și-a ridicat fața și ma privit cu o bucurie nemaivăzută.
- Ești... în regulă!*exclamă acesta*

- Desigur,de ce nu aș fi?*întreb eu zâmbind stângaci*

- Am avut un coșmar.*spuse scurt*

- Înțeleg,ei bine,încă este destul de devreme deci poți să te culci la loc.Mai avem încă o oră până se dă oficial trezirea.*îi zic mângâindu.i părul mătăsos*

-N-nu...Nu vreau să dorm. Dacă voi avea iar un coșmar.

-Voi dormi eu lângă tine. Bine?

Se uită puțin nedumerit la mine,apoi afișează un zâmbet sfios.

- De acord!

Se întinde cu grijă în pat,eu procedând la fel. Săracul de el. Nu cred că ia căzut bine,acel vis.Este atât de drăguț atunci când doarme! - gândesc eu înainte să fiu furat de somn.

~☆~☆~☆~

-Ce mâncare nasoală e azi...*spune Mark vizibil dezamăgit*

-Eh? Nu e chiar cine știe ce.
Mereu primim chestii de genul.*spun eu deja obișnuit*

-Da...Din păcate...

-Vino!

-Huh? Unde?

-Am o idee.

-Bine...

Lăsăm tăvile cu așa zisa mâncare și ieșim pe ușă cât de repede posibil.

-Ce-i cu graba asta?*mă întreabă rapid în timp ce continuă să mă urmeze*