Tot ce nu ți-am spus

❍❍❖ -5- ❖❍❍

Citatul capitolului:
,,ℕ𝕦 𝕔𝕠𝕟𝕥𝕖𝕒𝕫ă 𝕔𝕒̂𝕥 𝕕𝕖 𝕡𝕦ț𝕚𝕟 𝕕𝕦𝕣𝕖𝕒𝕫ă 𝕦𝕟 𝕞𝕠𝕞𝕖𝕟𝕥 𝕗𝕖𝕣𝕚𝕔𝕚𝕥, 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕔ă 𝕒𝕞𝕚𝕟𝕥𝕚𝕣𝕖𝕒 𝕒𝕔𝕖𝕤𝕥𝕦𝕚𝕒 𝕕𝕦𝕣𝕖𝕒𝕫ă 𝕥𝕠𝕒𝕥ă 𝕧𝕚𝕒ț𝕒."

După 4 zile :

Sebastian's pov.

Am sesizat rapid că am rămas aproape faliți,fără prea multe provizii.Cine s-ar fi gândit că tot ce ne-am luat nu ne va fi de ajuns nici măcar pentru o săptămână întreagă...
Hainele noastre se murdăriseră și nici unul dintre n-avea idee unde am putea să le spălăm.
Deasemenea aspectul nostru nu mai era unul foarte bun.
Mă durea capul numai la gândul că noi nu avem speranță pentru viitorul visat.
Era o dimineață obișnuită,Mark încă moțăia fără nici o grijă,însă eu îmi construiam un plan care să ne scape din situația asta mizeră,la propriu.
De ce nu am luat mai devreme în calcul și că proviziile noastre vor dispărea cândva?
De ce m-am aruncat cu capul înainte trăgându.l și pe prietenul meu după mine?
De ce...de ce nu am putut avea de la început o viață normală și lipsită de orice stres ca și restul copiilor?
Mă tot întrebam încruntându.mă la tavan.
Mi-am simțit obrajii uzi așa că m-am șters cu mâinile fără să stau să-mi calculez mult mișcarea.
Nu după mult timp Mark își deschise ochii și ma privit neliniștit.Reușisem să-l trezesc fără să-mi dau seama.
Mi-a luat mâna cu care îmi ștergeam lacrimile în mână sa micuță,transmițându.mi astfel o parte din caldura emanată de el.
Am privit mai mult timp cum îmi ține mâna fără să-mi pună vreo întrebare.El doar tăcea și parcă îmi oferea sprijinul de care aveam nevoie în acel moment.
Pentru a mă mai calma,mi-am închis ochii.
Obrazul drept mi s-a încălzit brusc și delicatețea cu care fusese atins era aproape ireală.
Buzele lui Mark mi-au oferit un mic pupic plin de încurajare.
Ma luat prin surprindere și totuși parcă mereu știa prea bine ce să facă.

Director pov.

Au trecut 5 zile de când niște incompetenți angajați special nu i-au găsit pe afurisiții ăia de fugari.
Prost am fost că i-am subestimat și că i-am lăsat să-mi scape chiar de sub nas.

– Anunță.l pe domnul Dracon că în foarte scurt timp va avea două sluji noi numai pe gustul lui.*îi spun poruncitor asistentei*

– Desigur,imediat domnule!*îmi replică scurt după care îmi părăsi biroul*

Mai bine și-ar fi dorit să nu se fi născut cele două pușlamale.Ultimi copii ajunși pe mâna omului ăstuia au cedat mintal și au fost aruncați în societate mai ceva ca niște cârpe.
Îmi iau poziția serioasă,punându.mi un picor peste celălalt și apelez la o metodă care nu aș fi prea vrut să o folosesc.
I-au telefonul de pe masă și încep să apelez mult prea cunoscutul număr.
În scurt timp o voce groasă și răgușită se auzi de la celălalt capăt al firului.

– Bună ziua,aici secția de poliție,ce s-a întâmplat?

– Bună ziua,sunt directorul orfelinatului Closedangels,vă poate părea cam târziu însă aș vrea să declar dispariția a doi băieți.

– Cam târziu? De cât timp mai exact nu i-ați mai văzut?

– Cinci zile.

– Domnule,ați putea veni la secție pentru a da mai multe detalii? Noi putem fi destul de eficienți și să anunțăm în toată zona dispariția lor însă avem nevoie de informații clare.

– Desigur,în jumătate de oră sunt la secție.Mulțumesc pentru timpul acordat.

– Vă aștept,e de datoria noastră să asigurăm siguranța cetățenilor.