Edith

2

Îi zambesc șoferului înainte să îmi sprijin capul pe geamul ud și înzăpezit.
Afara ninge frumos, iar muzica de pe fundal  (The wave - Colouring) mă face să mă gandesc acasă .
Pornim spre Paris, de unde voi lua avionul direct spre Londra.
Scot din rucsac o carte (After- Anna Todd) , pe care aproape am terminat-o , și continui să citesc pană adorm.
Edith visează cărți , paginile unei cărți care se răsfoiesc atat de tare încat paginile se rup, zboară spre cer și se pierd.
Dupa 2 ore de călătorie, se trezește din vis atunci cand șoferul spune încet  „domnișoara Lefèvre , am ajuns cu bine la aeroport.”
Această domnișoară Lefèvre sare puțin speriată din vis , și apoi îi zambește șoferului.
Mulțumesc ,spune ea.
- Îmi puteți spune Edith.
-Domnișoară Edith, eu trebuie să plec.
-Vă descurcați singură de aici ?
- Sigur că da , voi aștepta pană este timpul meu de decolare.
- Bine atunci, domnișoara , spune el.
- Să aveți un an cat mai bun în Londra.
Ei zambesc, iar Edith dă ușor din cap.

Ea intră în aeroport, și vede panoul mare unde scrie  „Londra \ timp de decolare 17;00” , acum e ora 16;30.
Îi trimite un mesaj lui Landon în care îi povestește despre visul ei , și îi spune că a ajuns cu bine.
Vorbesc despre cat de groaznic este ca o carte să își piardă paginile, și cuvintle din ea.
După ceva timp vine o doamnă înaltă, blondă, cu o fustă alba , mai scurtă de genunchi , și o cămașă albă.
Le zambește tuturor, și le spune ; - Este timpul să ne îmbarcăm.
- Toți cei cu bilet de Londra să vină la ghișeul 6.

Avionul este curat , și liniștit.
Cerul este roz de la apusul cel devreme, dar cam evident în luna noiembrie.
Își scoate căștile din rucsac, și dă start unui playlist de-al ei.
Durata călătoriei dureaza 1h 10 min.
Luminile orașului se văd atat de bine atunci cand avionul se pregătește să aterizeze, este întuneric, dar atat de frumos încat pare magic pentru o franțuzoaică care nu a părăsit nicicand Franța.
Îi bate inima tare lui Edith atunci cand avionul a aterizat , și fericirea ei e surprinzătoare.
- Am ajuns își spune ea in gand , și fără să observe lacrimile îi cad ușor pe față .