Edith

5

Orele trec repede , și fără să îmi dau seama s-a făcut 12.00 , ora pranzului .
Directorul Andrews mi-a arătat unde se află cantina , deci nu va fii mare filosofie în a o găsi.
La ieșire din universitate după cațiva metri o zăresc. Deși nimeni nu a încercat să vorbească cu mine simt discuțile arzand de fiecare dată cand trec pe langă un grup , iar privirile sunt neînțelese.... nu par a fi priviri prietenoase , sau neobservate.
Aici toată lumea observă pe toată lumea.
Cantina este de o nuanță vie, totul este roșu și alb , multe plante , iar în capăt este un geam imens , care înlocuiește peretele. Sticla îți oferă o imagine clară a lacului universității . Sunt foarte fericită , soarele de afară arde , am avut o zi fantastic de fantastică , iar după pranz avem după-masa liberă , fiind prima zi de universitate.
Voi profita la maxim de această zi , și voi vizita muzeele , bibliotecile, parcurile , teatrurile , și tot ce găsesc frumos aici în Londra.

O observ cum se uită pe geam și zambește , are capul în cărți ca fiecare fată bună , și are o ținută care lasă să se vadă , dar nu mai mult decat trebuie.
Este serioasă , și tăcută. Are impreșia că nu o observă nimeni , și asta e amuzant.
- Marcus ?
- Pămantul către Marcus ..... MAR-CUS ?
- Ce e Rachel ?
- Tu să îmi spui...
- La ce te uiți ?
- La ea.
O întorc pe Rachel spre ea , și ridic o spranceană.
- Ce crezi ?
Rachel bufnește în ras și îmi spune : - Sper că e o glumă , să nu îmi spui că ...
- Chiar nu , sunt așa sătul să le văd așa drăguțe și cuminți . Să ghicesc că e nouă , și e una din acelea bune , eu ar trebui acum să fiu impresionat de inocența ei , și rafinamentul ei , să o abordez , să mă refuze și să o vreau tot mai mult. Șfarșim împreună și fericiți pană la adanci bătraneți.

Rachel cea brunetă , cu părul lung , ochii mari și verzi , este cea mai bună prietenă a lui Marcus.
Se știu de la grădiniță , și sunt nedespărțiți.

Rachel face ochii mari ca cepele , și rămane așa pentru o clipă.
- WOW , la cate filme de dragoste te-ai uitat ?
- Siropos dezgustător ... hahaha .
- Nu o cunoști , Marcus .
- Nu e nimic de cunoscut la ea cu sigurață. Sunt sigur de ceea ce spun.
- Ști, acum că mă gandesc mai bine am fost cu ea la ora de religie , nu părea așa prostuță pe cat spui.
- Gata Race , hai să vorbim despre altceva.

Ochii ei mă privesc lung , probabil că și-a dat seama că despre ea se vorbea.
Fața ei este curată și luminată , fără vreo expresie anume. Nu îmi pot da seama ce gandește cand se uită cu ochii ăia la mine.
Este rafinată , și tăcută.
Observ că ne holbăm unul la altul , și mă uit urat la ea ca să nu creadă că o plac. Și ea își întoarce privirea.

O mingea vine cu viteză prin sala de mese , și simt o durere care mi-a nimerit spatele.
-Măii , măi , măi .... Edith nu ?
- Da ...
- Noi suntem baschetbaliștii , ne pare rău pentru lovitură.
- Eu sunt Thomas. Un Thomas tare înalt , cu barbă neagră , și ochii negri.
- Bună Thomas, defapt nu a durut așa tare ... mint eu.
- Eee nu minți Edith , pentru o fată fragedă ca tine sigur a durut. Îmi zambește frumos , și îmi pune mana pe umăr.
- Ești franțuzoaică , nu ? Aici veștile circulă repede.
- Oui  ( da)
- Frumoasă și amuzantă , eu sunt turc. Acum trebuie să plec Edith , mă bucur că am avut ocazia să te cunosc.
- Și Edith, îmi place cum zambești.

Toată lumea se uită ca la un spectacol , și înainte să mai primesc încă o lovitură îmi conving picioarele să cooepereze cu mine și să părăsim cantina.
Îl observ pe el , băiatul acela blond cu ochii căprui , cum se uită urat la mine , cu dezgust , și tot ce fac este să trec pe langă el cu ignoranță.

Marcus este el pentru Edith , iar Edith pentru Marcus este încă o ea cuminte și inocentă.  Fără ca ei să fi vorbit , au făcut-o privirile lor , și nu s-au prea plăcut. Uneori nu totul este iubire , uneori este iluzie , alteori nu este totul ură , ci învidie pe propria persoană .
Ei s-au privit , dar nu a fost iubirea la prima vedere ca în filme , sau în cărți , ci a fost dispreț , cel puțin din partea lui Marcus.
Din partea lui Edith încă nu știu , dar promit să o întreb.