[ Karman's p.o.v. ]
M-am așezat mai confortabil pe scaun în timp ce mi-am întors capul spre stânga doar pentru a-l vedea pe Harry că stă lângă mașină cu mâinile în șolduri , uitându-se la azil. S-a mai uitat pentru câteva minute , înainte de a clătina din cap. Se întoarce spre ușă , uitându-se la mine prin fereastră.
"Ieși."
"Nu pot." I-am zis. "Ușile sunt încuiate."
El și-a presat mâna pe butonul de la ușă. M-am întors și am deschis portiera , o răfală de vânt rece sufla spre mine , făcându-mă să tremur. Mi-am frecat brațele înainte de a ieși din mașină și de a închide ușa , zgomotul făcut la trântirea portierei făcea ecou de-a lungul pădurii din spatele meu.
M-am uitat în jur și l-am văzut pe Harry întins pe iarbă. Se întoarce încrutându-se , înainte de a ridica din sprâncene , bătăturin cu mâna iarba de lângă el. Am ezitat , dar într-un final m-am apropiat de el.
"Stai jos."
Stăteam și mă uitam la el și el la mine. După ce am văzut că ochii începeau să i se întunece m-am așezat jos , la câțiva pași distanță de el , în caz că încearcă ceva. Își dă ochii peste cap și se întoarce cu fața spre spital , nu se poate citi nici o expresie pe fața lui.
"Știi , mi-e doar de locul asta." A spus. "Doar puțin."
"O faci?"
Ridică din umeri. "Da , cred. Acest loc putea fi ca în gura iadului , dar pentru câteva motive vreau să mă întorc înapoi."
"Te....Te vei întoarce înapoi?" Îl întreb.
"Eventual. Știi că ei mă vor găsi într-un final și mă vor aduce înapoi aici , nu-i așa?"
"Cine te va găsi?"
"Oamenii care lucrează acolo."
"Cum au ei de gând să te găsească?" Am întrebat , întorcându-mă spre el. "Știu că ei știu că tu lipsești , dar-"
"Așa meage jocul."
"Jocul?" Întreb
"Da , cred că este un joc." Zise încet. "Evadez și ei mă găsesc. Merge cam așa , dar ia ceva până ce ei o să mă găsească. Asta este partea excitantă , nu știu când și unde mă vor găsi."
"Ei cred că asta este un joc?"
Dă negativ din cap înainte să vorbească. "Nu , nu o fac. Ei nu cred nici că asta este amuzant. Ei nu au nici un pic de umor , ceea ce este rușinos deoarece este destul de plictisitor dacă mă întrebi. De fiecare dată când ei mă găsesc , mă pedepsesc. Se înrăutățește din ce în ce mai mult. Ăsta esti singurul lucru rau atunci când evadezi , ei vor găsi mereu o cale de a te răni mental sau psihic de fiecare dată."
"Ai...ai fost pedepsit?"L-am întrebat. "Au voie să facă asta?"
A aprobat , fără a-și lua ochii de pe azil. "Da , ei bine nu este ca o pedeapsă. Ai auzit vreodată de terapie cu electro șocuri?"
"Da , dar cum se presupune că ajută oamenii?"
"Tehnic , ajută." A vorbit el. "Dar câțiva dintre .... hai să-i numim doctori , vor să îți facă rau și îți dau mintea peste cap , la fel ca a mea , dar alții o au mai rău ca a mea. Ei folosesc terapia ca o pedeapsă și pentru a încerca să stabilească unii pacienți , dar aceasta nu funcționează întotdeauna."
"Ți-au făcut vreodată asta?"
El aprobă." Tot timpul , dar această conversație se va încheia chiar acum.Nu mai vreau să vorbesc despre asta."
"Doare?" Îl întreb , ignorând ceea ce a zis mai devreme.
"Da , doare. Tu crezi că asta se simte bine? Ei bine , nu este așa. Te doare ca dracu , asta-i adevărul. Ți-am zis că nu mai vreau să vorbesc despre asta , așa că taci din gură."
"Scuze."
M-am uitat în sus la cerul întunecat , admirând stelele și luna. Este târziu și vreau să ajung acasă , dar nu pot. Nu vreau să-l supăr pe Harry iar deoarece nu știu ce-mi va face. Am continuat să mă uit în sus , tremurând din cauza vântului rece și din cauza foșnetelor de copaci.
Mi-am îmchis ochii și am încercat să mă calmez , dar am sărit atunci când am auzit un țipăt care umplea linistea din jur. Ochii mei au crescut și am încercat să mă ridic ca să fug spre mașină , dar brațul lui Harry mă ținea captiva de genunchi.
"Calmează-te" A murmurat. "Se întâmplă tot timpul , te obijnuiești cu ele după o vreme."
"Vreau să plec" i-am spus. "Nu-mi place aici."
"Nu vreau să plec încă , mai așteaptă câteva minute și după aceea vom pleca."
Am oftat și m-am apropiat de el , dar nu foarte mult. "Pot să-ți pun o întrebare?"
"Presupun?" A ridicat din umeri. "Ai de gând să mă întrebi oricum , indiferent de răspuns , deci continuă."
"Cum ai ajuns la azil?"
"Am omorât câteva persoane." Ridică din nou din umeri. "Nimic important."
"Nimic important? Harry , persoanele acelea ți-au făcut ceva de le-ai omorât?"
Neagă." Nu , nu-i cunoșteam , erau oameni inocenți."
"Atunci de ce i-ai omorât?"
"Deoarece am vrut."
"Acesta nu este un motiv..."
"Nu am nevoie de un motiv , Karman." Își dă ochii peste cap. Pot să spun că deja începe să se enerveze. "Dacă vreau să ucid pe cineva , o voi face și pot. Nu este o mare problemă , așa că las-o baltă. "
"În regulă , dar pot să te mai întrb ceva?"
"Tu pui pre multe întrebări , dar da. Doar una , atât."
"Cine te-a trimis aici?" Am întrebat ." La azil?"
"Familia mea."
"Unde sunt ei acum?"
"Sunt morți." A răspuns încet." Sunt morți. Sunt cu toții morți."
"De ce sunt morți , Harry?"
"I-am ucis." El râde , dar s-a oprit , acum zâmbea doar. "I-am ucis pe toți singur , în singura mea casă. Ei merită să moară , la fel cum meriți și tu. Am de gând să te omor și pe tine exact cum i-am omorât pe ei. Acum , m-am gândit mai bine , o să-ți fac moartea lungă și dureroasă-"
Înainte de a apuca să termine , m-am ridicat și am început să aleg spre mașină. Tocmai când ajunsesem aproximativ acolo , i-am simțit mâinile pe șoldurile mele înainte de a mă arunca la pământ. Ma apucat de păr și a început să mă tragă spre mașină.
"Tu nu vei fugi niciodată de mine." Mârâi el. "Nu o mai face."
Am încercat să-l îndepărtez de mine cu picioarele , făcându-l să geamă în timp ce a deschis ușa din spate. El și-a pus piciorul pe pieptul meu , ca să mă țină în loc. El repede ma aruncat și s-a grăbit sa grăbit spre porbagaj.
A luat de acolo o funie și mi-a legat mâinile și picioarele la spate , aruncându-mă din nou. Am aterizat incomod pe scaun și am încercat să mă mișc dar era inutil deoarece sunt legată. S-a așezat pe scaunul șoferului și a pornit mașina. Drumul era plin cu pietre , dar când a ajuns înapoi spre șosea , a apăsat foarte tare pe accelerație , lăsând doar praf în spate.
-------------
După cum am promis am pus iar next. Acum va urma la "UnHuman" și termin tot pentru ziua de azi. Trebuie să-mi notez în calendar săptămâna asta , nu se va mai întâmpla niciodată așa ceva.
NO COMM = NO NEXT ( dar cred că știți deja asta )
CINE VREA DEDICAȚIE POATE SĂ-MI ZICĂ. SUNT CALDE.
SCUZE PENTRU GREȘELI , SINCERĂ SĂ FIU ÎMI ESTE SILĂ SĂ LE CORECTEZ.
Love all
CITEȘTI
Maniac | H.S | Romanian Translation
FanfictionPoate că , era felul în care a dat buzna în viața mea fără permisiune. Poate că , era felul în care mă speria. Poate că , era felul în care mă manipula cu asprime. Poate că , era felul în care mă rănea. Poate că , era felul în care plângea. Poate că...