Maniac | H.S | Romanian Translation

Chapter 3

Multe dintre voi m-ați întrebat pe privat cu se citește Karman așa că :
KARMAN = [ KARMEN ]

"Maniac - Please stop , you,re scaring me' " o să se continue cu volumul 2 "Mental - You still scare me"

[ Karman's p.o.v ]

Înainte să-mi dau seama ma legat la ochi.I-am simțit mâinile pe șoldurile mele înainte de a mă ridica în aer și de a mă arunca peste umărul lui.Am început să-i dau cu pumnii în spate țipând.

"Taci!" Cedase el.

Am fost aruncată pe canapeaua mea din living , despul de puternic , el așezându-se pe fotoliul care era față în față cu canapeaua.Îi puteam simți privirea pe mine chiar dacă nu îl vedeam.Îi puteam auzi respirația de unde stăteam , ceea ce făcea ca părul meu de pe gât să se facă de găină.Nu era o respirație normală , era o respirație tare și suna ca și cum el ar fi supărat.

Mintea mea a gândit mai repede decât corpul și următorul lucru pe care l-am făcut a fost să mă ridic de pe canapea și să fug undeva.Am fugit până când am simțit mâinile mele lovindu-se de perete și l-am auzit ridicându-se de pe fotoliu.

Am simțit aerul rece pe pielea mea și mi-am dat seama că am ajuns în dreptul ușii , dar speranțele mele s-au stins atunci când am încercat să ies și l-am simțit cum încercă să mă tragă înapoi în casă.Mâinile mele s-au strâns în jurul tocului de la ușă în timp ce el ma apucat de picioare și mă trăgea înapoi , dar nu am dat drumul.

"Ajutor!" Am strigat , ascultându-mi ecoul care se auzea de-a lungul străzilor."Cineva să mă ajute , vă rog.Sunați la 999-"

Corpul meu a fost smuls departe de ușă.El ma aruncat pe canapea , din nou , înainte să se îndepărteze și să înceapă să se blesteme.Ușa era închisă , făcându-mă să mă întreb de ce nu a încercat să renunțe , deoarece el se comportă ca și cum nu ar vrea ca nimeni să știe că este aici.

Am auzit ceva care a fost împins pe podea.Trebuie să fi fost ceva greu , deoarece i-a luat minute ca să o mute.Acesta a lovit ușa , iar eu am tresărit știind că a blocat ușa.

A venit nervos spre mine , pălmuindu-mă de 3 ori."Ești proastă?Erai dusă cu capul atunci când ai strigat dupa ajutor?Tu nu ești singura nebună sincer să fiu.Ai noroc că nu mi-ai văzut partea rea , încă."

"Ce vrei să spui?" L-am întrebat , ridicându-mi mâna pentru a-mi mângâia obrazul lovit.

"Ce vreau să spun în legătură cu ce?"

"Când ai spus că nu sunt singura nebună...La ce te-ai referit?"

El a tăcut pentru un minut."Nu este nevoie să-ti explic ceea ce fac.Nu pune întrebări.Pentru binele tau , chiar nu pune întrebări.."

Mi-am mușcat interiorul obrazului , milioane de gânduri trecându-mi prin minte.Cu unghia sa a zgâriat pielea canapelei în semn de badjocoră.Erau prea multe lucruri în capul meu așa că nu am putut păstra totul în mine.

"Cine ești?"Am întrebat.

"Parcă ți-am zis să nu mai pui întrebări." El a cedat oftând."Simt că tu nu o să te oprești până nu îti voi răspunde la această întrebare , am dreptate?"

Am aprobat."Deci , cum te cheamă?"

"Nu ai auzit?Nu te uiti la TV?

"Mă uit uneori , dar nu m-am mai uitat de mult timp...De ce?"

"Fată stupidă.Ai fi știut cine sunt dacă te-ai fi uitat la TV doar pentru un minut.Este peste tot , pe fiecare program de știri."A chicotit , așezându-se pe canapea.