Maniac | H.S | Romanian Translation

Chapter 1

[ Karman's p.o.v. ]

M-am așezat cu picioarele încrucișate pe patul mamei , pliându-i hainele în valiză , la fel făcând și ea.Ea împachetează pentu vacanța în care urma să meargă cu fratele meu si tatăl vitreg.

"Nu înțeleg de ce nu vrei să vii cu noi , " Mama mea oftă învârtindu-se de colo în colo , arucându-mi ultima piesă de îmbrăcăminte."Nu va fi la fel fără tine , știi nu?"

"Mamă , vă duceți într-o pădure în care plouă mereu.Nu mi se pare o vacanță distractivă.O vacanță distractivă  , după părerea mea , ar fi la mare sau  altundeva.Atunci aș merge cu voi."

"Am fost la plajă anul trecut."Mama oftă , așezându-se lângă mine pe pat.

"Știu , dar nu îmi place să ies afară oricum , si pe lânga , voi vă duceți într-o pădure.Acolo o să plouă mult și voi probabil o să fiți mâncați de un șarpe imens sau altceva."

Mama râde."Nu o să ne mănânce nimeni. Va fi un ghid profesionist cu noi care cunoaște pădurea ca spatele mâinii lui."

"Păi atunci nu ar trebui să fie nici o problemă."Răspund sarcastic.

Am ridicat valiza iar după aceea m-am uitat la mama.Ea se juca nervoasă cu vergheta și se uita la mine îngrijorată.M-am încruntat la ea și i-am luat mâinile între ale mele.

"Care este problema?"O întreb. "Pari supărată."

"Nu sunt supărată , sunt doar obosită."

"De ce?"

"Dacă se întâmplă ceva cât timp noi suntem plecați?Vom fi plecați cel puțin o lună."

"Am 21 , cred că pot să-mi port de grijă o lună." I-am zis. "Oricum , ce mi s-ar putea întâmpla?Nu e ca și cum în curând va fi apocalipsă de zombii sau de altceva.Dar dacă se va întâmpla asta , îți promit că nu te voi mânca dacă voi deveni un zombi."

"Ești prostuță" Ea zâmbi ușor. "Știu că poți avea grijă de tine , dar cred ca partea mea mămoasă a preluat controlul.Adică , dacă ți se întâmpla ceva nu mă poți suna pe mine sau pe tatăl tău vitreg deoarece nu vom avea semnal acolo."

"Mătușa Laurie locuiește la câteva blocuri distanță.Ma pot duce la ea dacă se întâmplă ceva."

"Cred că poți..."

"Ce-i îneregulă?"O întreb .

"Tu știi că primesc vibrații ciudate atunci când simt că ceva rău se va întâmpla?" Ea întreabă. "Păi , simt că ceva oribil o să se întample. Cred că nu o să mai plec deoarece nu vreau ca ceva rău să ți se întâmple."

"Nu , nu , nu.Trebuie să pleci. "Am clătinat din cap. "Tu și tatăl meu vitreg ați plănuit asta încă din vara trecută și ar fi o mare pierdere de timp și bani dacă nu ați merge.Nimic nu mi se va întâmpla.Promit.Mereu aș putea suna la 911 dacă ceva mi s-ar întampla să știi."

"Păi....Bine."

M-am aplecat puțin mai în față ca să-i dau o îmbrățișare mamei.Am auzit pe cineva urcând scările și mergând pe hol înainte ca ușa să se deschidă și pe ea să intre fratele meu de 11 ani alergând.Vine langă pat și mă îmbrățișează.

"Surioară , va trebui să plecăm curând." El anunță , dându-mi o felicitare din hârtie. "Am făcut asta pentru tine.Deschide-o!"

I-am zâmbit și am deschis foaia.Era un desen cu familia noastră."Awe , Gabe!" Am șoptit , lăsând foaia jos și îmbrățișându-l. "Este frumos.Îl voi pune la mine în cameră după ce veți pleca."

El încuvință din cap înainte de a se ridica și de a pleca.Am zâmbit trist la mama când am văzut-o că-și rodea unghiile nervoasă și se uită la mine.M-am ridicat din pat și i-am luat bagajul părăsind camera.

Am dat în living de tatăl vitreg și de fratele meu care ne zâmbeau. Mark , tatăl meu vitreg , m-a îmbrățișat și m-a sărutat pe frunte , înainte de a lua toate bagajele și de a le urca în mașină.

"Pai , voi merge cu voi până la mașină , cred." Le-am zis.

Mergând , am ajuns lângă mașină.Mark tocmai terminase de așezat bagajele in porbagaj și mi-a făcut cu mâna urcandu-se în mașină.Fratele meu m-a îmbrățișat din nou , urcându-se și el în mașină.

"Știi ce să faci dacă ți se întâmplă ceva , da?"

"Da mamă." Am gemut , împingând-o în dreptul mașinii. "Am mai discutat despre asta.Acum urcă-te și pleaca înainte să pierzi zborul."

Îmi zâmbi mergând spre mașină și urcând pe scaunul pasagerului.Dupa ce închide ușa , lasă geamul în jos." Te iubesc , dar fără petreceri cât timp nu sunt acasă.Pa , ne vom întoarce înainte să-ți dai seama."

Le-am făcut cu mâna și am zâmbit până când mașina a dispărut.Am oftat și am început să merg înapoi în casă , dar ceva mi-a captat atenția.Chiar dacă era întuneric , mulți oameni erau afară făcând ceea ce făceau ei de obicei , dar de data aceasta ceva era ciudat.

Părinții își luau repede copii și îi băgau în casă.Ușile și geamurile au fost închise și blocate.Au închis becurile iar toată strada a fost cuprinsă de bezna , acum luminând doar un singur bec.

M-am întors spre casă și am început să merg repede spre ușa din față având câteva frisoane reci.Am închis ușa din față și am blocat ambele încuietori înainte de a merge spre camera mea , dar ceva m-a oprit.M-am întors și m-am încruntat la fereastră , mergând spre ea.

Cu mâna tremurând am deschis-o puțin uitându-mă afară.Părul după ceafă s-a ridicat când am văzut în mijlocul drumului o figură întunecată , stand lângă casa mea.

Lumina lampei de pe stradă mi-a permis să descifrez câteva caracteristici.Aș putea spune că este un om dupa forma corpului.

Silueta întunecată mi-a facut cu mâna înainte ca becul să înceapă să pâlpâie și să se stingă.Tot ce puteam vedea era întuneric.

---------

Am postat în sfârșit 'Chapter 1 '. Yeiiii. Sper să vă placă și să nu ezitați să-mi spune-ți părerea voastră despre această carte.

Acest capitol îi este dedicat lui BlowMind.

Love all