Maniac | H.S | Romanian Translation

Chapter 5

[ Karman's p.o.v ]

M-am așezat pe capacul de la toaletă închis în timp ce el cotrobăia prin sertarele din baie.Capul încă mă durea foarte rau , iar atunci când am încercat să mă ridic , aproape am căzut.Nu-mi amintesc nimic din ce s-a întâmplat sau ce mi-a făcut , dar nu-mi place acest lucru.

"Mă voi întoarce."L-am auzit spunând."Mă duc doar în bucătărie.Nu te mișca.Ma voi întoarce într-un minut."

El a ieșit , mormăind ceva ce numai el putea auzi.Nu am înțeles ce a spus , dar oricum am simțit că el nu vroia să aud.Am așteptat până nu i-am mai auzit pașii și mi-am folosit toată energia ca să mă ridic și să mă îndrept spre oglindă în timp ce-mi dau materialul negru de la ochi , rămânând uimită de ceea ce văd.

Pe fruntea mea este o mare rană în formă de "zero" și foarte roșie.Ochiul meu era aproape negru , iar buzele mele erau răvășite.Nu am nici o idee cum s-au întamplat toate astea , dar ceea ce știu este că doare.M-am ridicat și am deschis dulapul cu medicamente.

Am luat sticla cu pastile pentru durere și m-am uitat la ușă , asigurându-mă că nu se va întoarce înapoi în cameră , înainte să deschid capacul.Am luat doua pastile , dând drumul la apă ca să beau.Am fost rapidă.Am băgat pastilele în gură , am băut apă , iar după aceea am oprit chiuveta.

Am oftat și m-am întors spre ușă din nou.El încă nu s-a întors și mă întreb dacă probabil a plecat.Am 2 opțiuni , îl pot aștepta aici până se întoarce sau aș putea să merg după el să văd ce face.

Dacă stau aici mă vor frământa întrebările : 'unde e? Sau 'ce face?'.Dacă mă duc după el s-ar putea să fiu prinsă.Nu știu ce are de gând să-mi facă dacă se întamplă asta.

Trăiești doar o dată , mi-am zis , plimbându-mă prin cameră.Mi-am scos capul pe usă , uitându-mă în stânga și în dreapta după Harry , dar nu îl văd.Am auzit câteva dulapuri deschizându-se și închizându-se în bucătărie , așa că am început să mă îndrept spre ea.

Când am intrat în ea , l-am văzut deschizând congelatorul.A început să cotrobăie prin el zicând ceva ce numai el putea auzi.Nu am fost atentă la ce a zis , eram prea absorbită de felul în care arăta acest băiat.

Era înalt și mai musculos decât mă așteptam.El putea ușor să mă doboare dacă încercam să fug sau îl supăram.De unde stăteam eu , puteam zice că este cu câțiva centimetri mai înalt ca mine.Parul lui era o amestecătură între creț și ondulat și era de un maro frumos și strălucitor.Pielea lui era bronzată , dar nu foarte mult.

M-am uitat mai jos la hainele pe care le purta și m-am încruntat.Mă așteptam să poarte niste haine albe și simple sau ceva care să arate că este de la un spital de nebuni , dar nu era chiar așa.Era îmbrăcat cu niște blugi skinny negri , niște cizme de culoare închisă și o cămașă de un gri spre negru.Am putut observa mușchii spatelui prin cămașa subțire.De câte ori se mișca , cămașa arăta de parcă mai avea puțin si pleznea pe el.

El trebuie să fi luat steroizi altfel nu-mi explic cum de are așa mușchi , nu pot fi naturali.Bine , poate s-a mai dus la sala de sport , dar nici în halul asta.Stiu că ei nu au în spital o sală de sport și din câte știu a petrecut ceva timp acolo , deci sigur ia steroizi.

Mi-am revenit din gândurile mele atunci când l-am auzit cum închide ușa congelatorului.Am simțit cum panica și frica îmi umblau prin corp , așa că singura soluție pe care am găsit-o a fost să-mi pun din nou cârpa la ochi cât de repede am putut.Am auzit cum s-a întors pregătit să plece

, dar s-a oprit imediat.

"Karman , ce ți-am zis eu ție?" M-a întrebat el , venind spre mine.