Maniac | H.S | Romanian Translation

Chapter 10

[ Harry's p.o.v ]

Când ne-am întors din nou acasă la ea , am parcat mașina și am coborât. Ea chiar ma călcat pe nervi. Știam căera enervată din înainte , dar acum mă înebunește. Ea nu se putea opri din țipat , chiar dacă avea gura acoperită , și nu s-a putut opri din a-mi lovi scaunul în continu.

Ea ma făcut să mă înfurii , dar nu am zis nimic despre asta. Știa că nu sunt chiar liniștit după felul în care i-am deschis ușa puternic și am aruncat-o pe umărul meu. Ea țipa și mă lovea cu pumnii în spate în timp ce intram în casă.

M-am întors ca să închid ușa , dar ceva mi-a atras atenția și mi-am lărgit ochii ușor. Unul dintre vecinii ei parca mașina pe stradă și se uita la noi. Cum am putut fi așa de prost încât nu m-am asigurat dacă era cineva prin apropriere.

"Tu nu ai văzut nimic." Am zis.

Persoana aprobă rapid și aleargă spre casa lui , trânting ușa. Mi-am mușcat buza și speram să nu sune la poliție deoarece nu se va termina bine. Am încuiat ușa din față și am pornit spre camera de zi.

"Stai aici." I-am spus , punând-o pe propriile sale picioare." Dacă te miști , o să te rănesc."

Nu a spus nimic și nici nu s-a mișcat , pur și simplu stătea acolo cu o mână acoperindu-și cât putea gura și cu cealaltă având-o în jurul corpului , părea speriată. Ea ar trebui să tremure , ar trebui să-i fie frică de mine.

"Ai auzit ce-am spus?" Am întrebat-o , luând banda de la gura ei.

"Te-am auzit." Șopti ea.

"Ce am spus?"

"Să rămân aici și să nu mă mișc sau îmi vei face rău."

"Este adevărat , baby girl." Am aprobat. "Deoarece îți aduci aminte ce ai făcut de câte ori ți-am zis să nu te miști? M-ai făcut să-ți rănesc micuțele tale degețele. Nu te-ai bucurat , nu-i așa? Nu vrei ca asta să ți se întâmple din nou , deci îți sugerez să stai aici."

Ea a aprobat și a început să se joace nervoasă cu degetele. Am chicotit înainte să mă îndrept spre bucătărie , de unde am luat un scaun de lemn , dar m-am oprit când am auzit din nou vocea.

"Ai făcut deja o greșeală."

"Ce?"

"Am zis că deja ai făcut o greșeală." Vorbi el. "Nu te joco atent și deja cineva te-a văzut. Probabil familia lui deja sună la poliție. Nu voi fi surprins dacă o să văd poliția în câteva minute aici."

"Poliția nu va fi aici , deoarece acel băiat este prea fricos ca să o cheme."

"Cum de știi asta?"

Am ridicat din umeri. "Nu ai văzut ce față avea și cum tremura? Dacă știe ce este bine pentru el , atunci mai bine ar și-ar ține gura închisă."

"Nu cunoști acea persoană , Harry. Ce vei face dacă a chemat poliția?"

"Voi fugi." Am zis. "Voi fugi în jurul casei până ce mă vor găsi și mă vor duce înapoi la azil. Este o parte din joc , nu așa?"

"Da." Răspunse vocea. "Este o parte din joc , dar chiar vrei să te întorci acolo?"

"De , de ce nu aș vrea?"

"Deoarece s-ar putea să nu o mai vezi pe Karman."

"De ce nu?" Am întrebat. "Mereu mă întorc aici."

"Ai scăpat de prea multe ori. Ai idee cât de supărați sunt oamenii de acolo pe tine? Din cauza ta ei își pot pierde slujba. Au de gând să te supravegheze mereu ca să nu mai scapi."

"Încă am ieșit."

"Nu sunt chiar așa de sigur. Ei discută despre cum să te mute la un alt spital , foarte departe de aici , cu mai multă securitate , iar asta este în mijlocul nicăierii , deci dacă vei scăpa , nu vei ajunge prea departe."

"Cum de știi asta?"

"I-am auzit vorbind într-o seară când tu dormeai. Erau așa de mulți doctori în cameră , am fost surprins că nu te-ai trezit. Ei au vorbit câteva ore , deoarece sunt sătuli de tine. Vor ca data viitoare să te trimită undeva departe atunci când te vor găsi. Nu o vei mai vedea pe mica ta prețioasă , pe Karman."

"Voi găsi o cale să o pot vedea din nou."

"Poate , dar dacă ea nu ar vrea ca tu să o găsești din nou?"

"De ce nu ar vrea asta?"

"Deoarece ești un psihopat , Harry. Nu realizezi cât de speriată este ea chiar acum? Nu ești în toate mințile dacă tu crezi că ea va vrea să o găsești. Tu oricum nu ești în toate mințile."

"Nu poate fi chiar așa de speriată , până la urmă ea este un copil mare."

"Ea e speriată , iar ție nu-ți pasă. Unde este ea acum? Deoarece eu cred că este în camera de zi , singură , tremurând deoarece îi este prea frică. Ce vei face dacă ea va fugi pe ușile din față?"

"Nu poate." Am zis. "Gleznele îi sunt legate."

Am așteptat un răspuns , dar nu a mai venit. Am ridicat din umeri și am luat din nou scaunul pe sus , înainte de a mă duce în camera de zi. Nu ma surprins atunci când am văzut-o în picioare , așa cum am lăsat-o. M-am dus la ea și i-am pus scaunul în spate , luând o funie de pe canapea pe care am adus-o din mașină.

"Stai jos ." I-am zis. "E un scaun în spatele tau."

Încet și ezitând s-a așezat pe scaun , în timp ce eu o legam din nou. Nu era cel mai bun mod de a o ține acolo , dar era singura soluție care mi-a venit pe moment. Ochii i s-au mărit , dar nu a zis nimic până nu m-am așezat pe canapea.

"Am crezut că vom vorbi? Ai zis că așa vom face când vom ajunge acasă."

"Am spus asta , dar tu nu ai cooperat prea bine cu mine mai devreme." Am oftat. "Noi nu o să vorbim , doar o să stăm aici pentru puțin timp."

-----------

Cine credea că voi pune next? Să vă dau un indiciu : În nici un caz eu!

Asta a fost ca cadou de scoală veche și semestru nou. ( sper ca s-a simțit gluma "ca cadou )
Deși eu acum îni fac temele pe care nu le-am făcut în vacanță. Am o viață 'dură'. :)))))

NO COMM = NO NEXT sorry but not sorry

CINE VREA DEDICAȚIE POATE SĂ-MI ZICĂ , NUMAI CĂ ACEST CAPITOL ȘI CAPITOLUL 11 SUNT PROMISE. SUNĂ CIUDAT :))))

Love all