Maniac | H.S | Romanian Translation

Chapter 11

ANUNȚ IMPORTANT. VĂ ROG CITIȚI.

Nu o să mai postez ceva timp , sunt puțin răcită ( bine , sunt praf ) și aștept să mă fac bine așa că scuzați-mi greșelile. O să le verific cândva. Apropo , acesta este cadoul meu întârziat pentru Sâmbăta Morților și Valentine's Day ( și pentru cine nu a văzut Fifty Shades Of Grey ) DAPP , MĂ NUMĂR ȘI EU PRINTRE FETELE ASTEA DEOARECE IEBITUL NU M-A DUS LA FILM ȘI DEOARECE NU AM UN IUBIT , ORICUM , AM FOST LA BISERICĂ ( GLUMĂ :)))) ) SAU POATE NU.

APROPO , M-AM GÂNDIT SĂ PUN ȘI CAPITOL NOU , NU DOAR ANUNȚ CA SĂ PAR NESIMȚITĂ.

NO COMM = NO NEXT

CINE VREA DEDICAȚIE POATE SĂ-MI ZICĂ.

LOVE ALL

--------------------

[ Karman's p.o.v. ]

Încă stăteam pe scaun , urmărindu-l pe Harry care stătea pe canapea. Era noapte și tot ce vroiam era să mă culc în patul meu , dar nu puteam să o fac deoarece eram legată de un scaun. Am încercat , dar de fiecare dată când îmi închideam ochii , Harry făcea ceva ca să mă țină trează.

"Pot , te rog , să mă duc la culcare?"

"Nu." Clatină el din cap. "Trebuie să vorbim , îți amintești?"

"Ai spus că trebuia să vorbim cu ore în urmă." Am oftat. "Când o să vorbim?"

"Ori de câte ori spun eu."

"Atunci de ce nu mă pot duce în camera mea ca să dorm până te vei decide când vom putea vorbi?" Am întrebat. "Vreau doar să mă culc câteva minute."

"Pentru că eu nu vreau asta." Ridică din umeri. "Dar dacă tu chiar trebuie să dormi , atunci poți dormi exact unde stai , adică pe scaun."

"Nu pot deoarece nu este confortabil."

"Acum poți vedea cum a trebuit eu să dorm jumătate din viață." A zis el. "Pe ceva inconfortabil."

"Dacă nu pot dormi , pot măcar să merg la baie?" Am întrebat.

"Nu , poți aștepta până ce vom termina de vorbit." El a răspuns , chicotind ușor. "Ești o fată mare , sunt sigur că te mai poți ține."

"În regulă , putem vorbi acum?"

"Cred." Ridică din umeri. "Despre ce vrei să vorbim?"

"Orice , chiar nu te cunosc , cel puțin nu mult. Zi-mi despre tine?"

"Nu vrei să știi lucruri depre mine." Suspină el. "Crede-mă , cu cât știi mai puțin , cu atât mai bine."

"Putem vorbi despre ceva care nu este chiar despre tine?"

"Despre ce vrei să vorbim atunci? Ceva care să nu aibă de-a face cu mine."

"Are într-un fel de aface cu tine." Am zis. "Vreau să vorbim despre cum ai ajuns la azil. Vreau să știu tot. Ce ai făcut și cum ai făcut. "

"De ce vrei să știi toate astea?" Întreabă el curios. "Nu am mai vorbit cu nimeni despre asta."

"De aceea trebuie să-i zici cuiva despre asta , din moment ce tu nu ai zis nimic nimănui. Nu este bine să ții în tine , îți poți pierde mințile-"

"Vrei să zici că sunt nebun?"

Am clătinat repede din cap. "Nu , asta nu este ceea ce vreau să zic..."

"Atunci la ce te referi?"

"Eu doar îți zic că dacă ții în tine ceva pentru mult timp , ceva tragic sau important , poate să înceapă să te deranjeze sau te poate obliga să faci lucruri pe care nu vrei să le faci."