Maniac | H.S | Romanian Translation

Chapter 15

PRIMA FRAZĂ DIN ANUNȚ ESTE IMPORTANTĂ. RESTUL PUTEȚI IGNORA.

[ Harry's p.o.v ]

"Pentru numele lui Dumnezeu Karman , uită-te pe unde mergi."

"Nu pot atunci când țipi la mine." Ea a cedat. ( A/N - S-a referit la faza aia în care i-a zis Harry să nu mai comenteze sau o arde de vie ) " Oricum , nici nu știu de ce vrei ca eu să conduc , sunt un șofer groaznic. Toată lumea știe asta. Ai fost prea prost să te gândești la asta. Întrucât , aparent , m-ai urmărit câțiva ani , ar trebui să știi că nu pot conduce."

"Știi , încă mai am cuția de chibrite." I-am zis. "Încă îți pot da foc."

"De ce ai face asta?"

"Mi-ai zis prost."

"Da , deoarece esti." Ea zice. "Tu doar m-ai mințit."

"Despre ce am mințit?"

"Ai zis că încă mai poți să îmi dai foc , dar nu vei face asta deoarece suntem în mașină."

"Încă pot să o fac." Am ridicat din umeri. "Tu vei fi moartă și eu voi fi la fel în cele din urmă , deci nu ar fi mare lucru. Oricum o să fii moartă curând și nu va fi mare lucru dacă o să fiu și eu la fel."

"Ce vrei să spui?"

"O să mă sinucid după ce te voi omorî. Oricum am terminat cu viața asta."

"Harry-"

"Nu. Conversația se termină aici , doar concentrează-te pe condus. Nu vrem să dai peste ceva."

Ea a tăcut din gură tot drumul spre casă , ceea ce m-a bucurat. Nu putea conduce , sunt se acord cu ea în legătură cu asta , dar nu i-am zis nimic. Ea era destul de nervoasă deja. Când am ajuns acasă , ea a parcat mașina și s-a dat jos mergând spre ușa din față fără să zică nimic.

"Casa este încuiată." Gemu ea. "Mi-am uitat cheile înăuntru."

"Aici." Am zis , mergând lângă ea și dându-i cheia de la casă.

"De unde ai asta?"

"Am luat-o acum mult timp." Am ridicat din umeri. "A fost sub preșul tău de la ușă , te-am văzut punând-o acolo într-o zi."

Ea mi-a aruncat o privire înainte de a se apropia de ușă și de a o deschide. A intrat și aproape a trântit ușa în fața mea , dar am prins-o înainte de a mă putea lovi. Am închis ușa după mine și m-am întors , neașteptându-mă să văd o vază mică de sticlă venind spre mine. Mi-a lovit capul și eu imediat am simțit pe frunte o tăietură și  sânge.

"Karman , ce naiba?"

"Știi exact de ce am făcut asta."

"Nu , nu știu , dar ești liberă să-mi explici."

"Tocmai am văzut cum ai ars pe cineva." Ea rânji. "Ești dezgustător-"

"El a meritat să ardă și nu-mi pasă de opinia ta , nu mai contează. Știu că sunt dezgustător , dar chiar trebuie într-adevăr că continui să-mi spui asta?"

"Da , trebuie deoarece trebuie să știi și tu cât de dezgustător ești."

"Taci din gură."

"Doar ieși." Ea a țipat arătând spre ușă. "Pleacă. Doar pleacă pentru mine. Am nevoie de spațiu și tu ai nevoie de niște timp în care să te gândești la ce ai făcut."