Scriu din ce în ce mai rar
Exist dar nu simt că trăiesc
Am renunțat la voință, vise si speranțe
Le-am urât până le-am uitat pe toate.
Inima mi se-negrește, mă-negresc la față
Un înger cu aripile rupte
Inima mea a obosit să mai lupte
De ce mă doare așa de tare?
Îngerul meu nu poate să zboare
Am un gol în suflet și golul ăla doare
Durerea se transformă-n lacrimi și pot umple o mare
Om frumos, sper că-mi înțelegi versul
Mi-e dor...Mi-e foarte dor..
Mi s-au rupt aripile și nu mai pot să zbor.
Îngerul meu păzitor m-a cam lăsat..
Parcă nu era de-ajuns că toți m-au uitat
Mamă, mi-a fost așa dor de tine
Te-ai întors când m-am obișnuit fără tine.
Vreau să te fac mândră că am fost cuminte.
Tata tot plecat, tot pe drum
El nu știe că fata lui se îneacă-n fum
Am ochii lui, caracter de piatră
Indiferent c-am trăit în scandaluri o să vă iubesc o viață!
Hai să vedem, să ne-așezăm și să vorbim
Dacă primim iubire, hai să n-o mai zdrobim
Să nu ne ferim de o îmbrățișare caldă..
Să ne stingă sufletul când începe să ardă.
Nu încerca să minți, nu încercă să negi.
Știu că vrei iubire, știu că vrei căldură
Simte iubirea, nu mai simți ură
Uite-mă, n-am reușit ce mi-am propus
Hei lume, ești frumoasă și nebună
M-ai făcut să mă doară și nu-mi place cum sună
Om frumos, tu poți să te ridici
Eu încerc să te ajut și tu-mi pui piedici?
De ce oamenii nu acceptă ajutor?
De ce mă rănesc și rămân cu sufletul gol?
Hei cititor, înțelegi mesajul?
În viața ta, cine-i personajul?
Ăla bun, ăla rău sau cel care și-a uitat replica?
Personajul principal în viața ta e victima?
Om frumos, poți face viața ta mai bună
Găsește o cale dar să fie aia bună!
