Mă cert cu noaptea că-mi intră în gânduri
În camera mea mă simt ca între scânduri
Mă sinucid cu amintiri ce-mi taie respirația
Să mă distrug pe mine îmi este ocupația
Zile tot mai bizare, fel și fel de animale
Trăiesc aceași zi... Ce ar fi de n-aș mai fi?
Îngerașul meu e trist, exact cum l-am lăsat
Partea și mai tristă e că știu cine l-a supărat
Câte zâmbete mi-ai dat și le-am uitat mereu
Ai văzut și tu că nu mereu sunt eu
Demonul din mine încă-ncearcă să evadeze...
Când v-a scăpa eu voi murii, cineva să mă salveze...
