Credea că este nimic...
Dar în realitate era totul,
Nu credea nimic,
Dar simțea profund focul...
Și plângea din nimic...
Cu lacrimi de mormânt,
Nu mai dorea nimic...
Nici ultimul cuvânt,
Căci n-o durea nimic...
Pentru că nu era,
Poate...ascunsă în nimic,
Lumea la pas cutreiera...
Căutând prin nimic...
Ea o să fie totul,
De nu poți, nu-i nimic...
O să-i iubești mormântul...
