Printre umbre apare și dispare
O șerpuitoare șireată stare
Indivizibilă, aproape palpabilă
Dar totuși rămâne invizibilă
Ochilor umani, poate fi vazută
Doar prin simțuri
Stă la pândă în beznă, tacută
În locuri ascunse, strâmturi
Când omul e slab atacă
De la viață distrăgându-i atenția
Știe exact cum să-și facă
Simțită prezența
Intră pe sub vene
Induce moarte și lene
Aspiră la întunecimea inimii slabe
Se introduce parșiv printre silabe
Nu mulți o depistează ușor
Căci conținutul ei e incolor
Pe om pericolul îl paște permanent
Să nu-l viruseze cu un sentiment
Imoral, pentru suflet aproape mortal
Transformându-l într-un sălbatic animal
Starea aceasta e o contaminare de gânduri
Se transmite din guri în guri
O boală de care poți scăpa greu
Și se va răspândi mereu, mereu
Izolează mintea de corp și spirit
Și face omul să uite de iubit
Singurul leac ce o poate termina
Sălăsluiește doar în inima ta
Starea aceasta, arătarea
Îți poate schimba până și soarta
Cu ochiul minții o poți izola
Corola lumii te va ajuta
Nu lăsa lumina în viața ta să se desfășoare
Această stare criminală este o eroare
Constiința și îngerul păzitor luptă cu ea
Apare doar noaptea, e similară cu moartea
Curg precum ploaia halucinante imagini
Pe margini de prăpăstii călcăm amețiți
Și trăim în continuare destul de obosiți
Nu uităm să iubim, nu uitați să iubiți
Căci starea aceasta poate întrerupe
Sufletul să evolueze, poate corupe
Inima să bată, viziunea să creeze
Transmisii distorsionate în amorțeală
Păpădiile zboară, începând să vibreze
Se evaporă înlăuntric această boală
Generații întregi vor fi afectate puternic
Dacă lumina nu va răzbate-n întuneric
De-această fantomă ce ne înconjoară
Din antichitate, în așternut de seară
Corpul scapă de acest pericol de-a rămâne neînsuflețit și gol
