Mi-e teamă de ziua când voi fi smulsă din lumea mea de cuvinte
Voi valsa în pașii morții cu timpul printre morminte,
Mă voi închide în mine, voi înghiți cheia
Omul nu se împacă cu moartea, se-mpacă doar cu ideea.
Amintirile mele am să le pun pe rând în ramă
Să rămân singură cu mine dar sincer îmi este teamă de mine
C-as putea să mă rănesc în orice secundă
Căci deși mă știu pe de rost, nu mă cunosc nici unu la sută.
Am pe inima cusută cu secunde o rană
În ea moartea se-ascunde și mi-e al dracului de teamă,
Că sicriul meu va avea capacul pe veci închis
Voi trăi o eternitate un somn fără de vis.
Mi-e teamă că odată cu tine, a murit ceva în mine
Visele putrezite cu tine, mi le-am scos prin retine,
Mi-am făcut lobotomie să te îngrop în al uitării mormânt
Dar din păcate am uitat și cine sunt.
