ᴡʜᴇʀᴇ ʏᴏᴜ ᴀᴛ || ʏᴇᴏɴʙɪɴ

[0:42] Welcome home. Or...?

Taehyun s-a făcut confortabil în scaunul său, așteptând cu un zâmbet larg pe buze răspunsul directorului.

"Nu pot să cred."

"Nici eu. Dar e real, nu?"

"Trebuie să facem ceva cu acel monstru." Directorul și-a lăsat pumnul să cadă pe birou, cu o urmă de furie, dar și teamă, în privire.

"Și cu acel băiat? Soobin? Ce o să faceți?"

"Ai vreo idee?"

Taehyun a zâmbit în colțul gurii, ca și cum ar fi câștigat cel mai important joc. "Am o idee."

Între timp, Soobin se apropia din ce în ce mai mult de casă. Dispoziția lui era excelentă, de vreme ce și-a petrecut o zi alături de Yeonjun. Chiar dacă Beomgyu și Kai erau pregătiți să îi tachineze oricând, nu prea conta.

Și-a micșorat pașii, când a observat o mașină neagră, parcată în fața casei lui. Inițial, a crezut că părinții lui aveau oaspeți.

"Sunt acasă!" Strigă Soobin.

S-a îndreptat spre bucătărie, imediat ce și-a lăsat încălțămintea la intrare. A simțit liniștea neobișnuită din casă, lucru ce l-a făcut să își pună câteva întrebări în cap.

Într-adevăr, când a tras cu ochiul în sufragerie, a văzut că aveau vizitatori. Și anume directorul, alături de Taehyun.

"Domnule? Taehyun?" Toți prezenți din cameră și-au ațintit privirile spre el.

Soobin și-a privit părinții, dezamăgirea citindu-se pe chipurile lor. A înghițit în sec, intrând în sufragerie.

"C-ce se întâmplă?"

Când nu a primit niciun răspuns de la părinți, decât niște priviri furioase, și-a mutat privirea în direcția cealaltă.
Directorul i-a făcut semn spre dispozitivul de pe masă.

"Privește-l!" Vocea lui era atât de intimidantă, încât putea să trimită ușor fiori pe șira spinării. Mâinile lui Soobin începeau să tremure, în timp ce ridica dispozitivul. Împins de la spate de vorbele directorului, nu a avut de ales decât să îl pornească.

>>>>>>>