Soobin credea că după tot ceea ce s-a întâmplat, mai exact după sărut, lucrurile aveau să fie ciudate. Din fericire, nu a fost cazul. Zilele următoare au continuat să fie din ce în ce mai bune. Să se țină de mâini a devenit ceva obișnuit și la ordinea zilei, pentru ei. Nici măcar nu mai încercau să ascundă asta de Kai și Beomgyu.
"Oh, Doamne. Îmi vine să vomit." Spune Kai, afișând o privire dezgustată, falsă.
Cei doi schimbau câteva priviri, simțindu-se puțin stânjeniți, dar fără să își despartă mâinile.
Nu au vorbit despre ce simt. Sau despre ce sunt. Ori despre ce cred ei că sunt. Tot ce știau era că se plac. Nu într-un mod platonic.
>>>>>>>>
*a/n: acesta a fost ultimul capitol care să conțină fluff *tear*. De aici începe heavy angst și mă simt obligată să anunț, pentru că nu toată lumea s-ar putea să aprecieze. Nu aruncați cu pietre în mine sau în Taehyun *sobs*
CITEȘTI
ᴡʜᴇʀᴇ ʏᴏᴜ ᴀᴛ || ʏᴇᴏɴʙɪɴ
Fanfiction《Yeonbin AU, În care zvonurile spun că un monstru cu coarne stă ascuns în pădurea din spatele academiei. Într-o zi, un grup de delicvenți decid să îl trimită pe Soobin, noul elev transferat, în pădure. Zvonurile erau adevărate. Au dat de monstru, d...
