"Știi, ar trebui să îți usuci părul, dacă îl uzi. Sau o să răcești." Spune Soobin, în timp ce ștergea fața udă a lui Yeonjun cu un prosop.
Mai apoi, Soobin a început să îi usuce părul, dar s-a oprit când a ajuns la acele coarne ale lui. Rămăsese uimit de cât de perfecte erau crescute și cât de mult semănau cu o coroană prețioasă.
Dar, de asemenea se simțea trist. Se întreba cum Yeonjun a supraviețuit singur, toți acești ani, în mijlocul pădurii. Simțea o simpatie puternică pentru el. Nu putea decât să își imagineze cât de singur, trist și îndurerat s-a simțit Yeonjun în tot acest timp. Desigur, și Soobin a experimentat acele sentimente, dar reprezenta nimic în comparație.
Considera crud faptul că Yeonjun trebuia să treacă prin toate astea, doar pentru că este diferit.
Yeonjun a observat că Soobin s-a oprit. Se gândea că, probabil, celălalt s-a speriat de coarnele lui. Soobin a fost luat prin surprindere când Yeonjun și-a lăsat capul în jos. Dar a realizat repede că a făcut asta, doar pentru a-și arăta permisiunea.
"Pot...?" Întreabă, primind imediat confirmarea.
Soobin a ezitat, la început. Păreau fragile, deci nu prea voia să le atingă, dar primise deja permisiunea. A fost suficient de atent, încât să le atingă cu grijă. Și din nou, gândul că Yeonjun a trăit atât de mult singur, i-a revenit în minte. Părea și mai nedrept faptul că toate astea i se întâmplau unei persoane ca el. Și-a îndreptat privirea spre Yeonjun, a-i cărui ochi erau închiși. Lucru ce îl făcea să pară și mai adorabil.
>>>>>>>
CITEȘTI
ᴡʜᴇʀᴇ ʏᴏᴜ ᴀᴛ || ʏᴇᴏɴʙɪɴ
Fanfiction《Yeonbin AU, În care zvonurile spun că un monstru cu coarne stă ascuns în pădurea din spatele academiei. Într-o zi, un grup de delicvenți decid să îl trimită pe Soobin, noul elev transferat, în pădure. Zvonurile erau adevărate. Au dat de monstru, d...
