[0:47] Their sad end

162 17 2
                                    

《TW¡: mention of blood, wounds, death》

Într-adevăr, era Yeonjun. Sau, cel puțin, corpul lui plin de răni. Celălalt corn ar lui deja nu îi mai aparținea, aflându-se la câțiva metri distanță de el, plin de sânge.
Yeonjun stătea nemișcat, fără viață.

Soobin s-a așezat în genunchi, în momentul în care a ajuns lângă Yeonjun. "Hey! Yeonjun? Yeonjun!" Spune, dând drumul lacrimilor, în timp ce încerca să îi ridice corpul lipsit de viață. "Trezește-te, te rog! N-nu, te rog! Trezește-te!" Continuă, fără să se oprească din a-și plânge inima.

I-a prins fața în mâinile sale, așa cum obișnuia să o facă mereu. "Yeonjun, nu poți face asta. Te iubesc atât de mult..." Spune, unindu-și fruntea sa, cu cea rece a lui Yeonjun.
Era disperat să simtă căldura celuilalt, iar când a realizat că nu mai e capabil, doar a început să plângă și mai mult.

>>>>END>>>>

*a/n: este finalul, doar că o revin cu un epilog (timeskip) :((

ᴡʜᴇʀᴇ ʏᴏᴜ ᴀᴛ || ʏᴇᴏɴʙɪɴUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum