Când ceasul a atins ora 23, Soobin simțea același sentiment de neliniște. Nu știa de ce, dar știa că ceva era în neregulă de când i-a văzut zâmbetul lui Taehyun. Simțea nevoia urgentă să meargă la Yeonjun.
Așa că, fără să piardă mai mult timp, a plecat. A evadat pe geam, fără ca părinții să îl observe.
Neliniștea aceea a lui creștea cu cât se apropia mai mult. De aceea, alerga cât de repede putea pe drumul familiar.
"Yeonjun!" Strigă, în momentul în care a ajuns. Doar că nu a primit niciun răspuns.
A observat cenușa de la intrarea în peșteră. Știa că Yeonjun făcea un foc în fiecare seară, ceea ce îl făcea să creadă că e prin apropiere.
"Yeonjun! Unde ești?'' Din nou, niciun răspuns.
Soobin începea să se simtă speriat. De ce temerile lui se adevereau? Nu voia ca așa ceva să se întâmple.
A continuat să alerge într-o direcție, de unde i se părea că vede câteva urme. Dar a sfârșit să meargă în cerc, în timp ce striga numele celuilalt.
"Yeonjun!" Vocea îi era deja răgușită. Dar nu s-a oprit, pentru că în sfârșit, i-a observat coarnele lui Yeonjun.
"Yeonjun!" În mod ironic, liniștea era deranjant de neliniștitoare. Mai ales când începea să se apropie de el.
>>>>>>>
CITEȘTI
ᴡʜᴇʀᴇ ʏᴏᴜ ᴀᴛ || ʏᴇᴏɴʙɪɴ
Fanfiction《Yeonbin AU, În care zvonurile spun că un monstru cu coarne stă ascuns în pădurea din spatele academiei. Într-o zi, un grup de delicvenți decid să îl trimită pe Soobin, noul elev transferat, în pădure. Zvonurile erau adevărate. Au dat de monstru, d...
