Soobin stătea în același loc, retrăind momentele care i-au rămas clare în minte. Au trecut 7 ani.
Șapte ani de când a ținut corpul rece, lipsit de viață al lui Yeonjun, în brațele sale. A oftat adânc, începând să meargă pe un drum bine știut de el. Nostalgia nu lipsea de pe drumul pe care Yeonjun i l-a arătat odată.
Când a ajuns la capătul drumului, mult mai multe memorii i-au trecut în mintea. Îl făceau să zâmbească. Și să plângă.
Și-a mușcat buza de jos, privind, din nou, intrarea în peșteră. Nu mai putea fi numită intrare, din cauza multitudinilor de flori crescute în și pe lângă ea.
A rămas nemișcat, chiar în fața acelor flori, lăsând timpul să treacă și amintirile să pună stăpânire pe el. Le retrăia, dorindu-și să fi fost lângă Yeonjun în noaptea aceea, când încă mai era în viață. Poate ar fi putut face ceva.
Cu toate că a trecut o perioadă bună de timp, încă își reținea cu greu lacrimile.
Apusul soarelui era întotdeauna frumos, dar avea urma sa de nostalgie. Soobin a revenit la realitate, abia când privirea i-a căzut pe mâna așezată pe genunchiul său. Acolo, un fluture părea că încearcă să se odihnească. Modul în care zbura atât de inocent, fără apărare îi amintea de Yeonjun. Se gândea cum cele mai frumoase lucruri (ființe) sunt lăsate fără apărare.
>>>>>>>
CITEȘTI
ᴡʜᴇʀᴇ ʏᴏᴜ ᴀᴛ || ʏᴇᴏɴʙɪɴ
Fanfiction《Yeonbin AU, În care zvonurile spun că un monstru cu coarne stă ascuns în pădurea din spatele academiei. Într-o zi, un grup de delicvenți decid să îl trimită pe Soobin, noul elev transferat, în pădure. Zvonurile erau adevărate. Au dat de monstru, d...
