[0:50] Epilogue-last part

228 23 15
                                        

Soobin și-a petrecut încă o jumătate de oră vorbind cu cei doi, ținându-se la curent cu viețile fiecăruia. Dar, în mare parte au vorbit despre toate lucrurile pe care le-au făcut cu Yeonjun.

Râsetele lor au încetat, eventual, lăsând loc liniștii. Numai zgomotele naturii mai puteau fi auzite, în fundal.

"Yeonjun..." Vocea lui Soobin a venit pe neașteptate, spargând liniștea.

"...ne lipsești." Încheie Kai, fără să își ferească privirea de pe florile din fața lor.

"E el?" Îl întreabă Beomgyu pe Soobin.

Soobin a rămas confuz pentru un moment, dar a înțeles la ce încerca să se refere.

"Ah, deci de asta..." Continuă, fără să îi poată citi expresia feței lui Soobin. "...florile continuă crească de aici în fiecare an."

Soobin a zâmbit la auzul acelei informații. Nu știa de ce. Doar simțea nevoia.

La scurt timp, s-au decis să părăsească pădurea, având în vedere că era de mult noapte.

"Știți cumva..." Începe Soobin, ezitând să pună întrebarea. "...ceva despre Taehyun?"

Kai și Beomgyu s-au privit unul pe altul, parcă luați prin surprindere de întrebare. "Ultima dată când am auzit de el, intrase într-un accident. Am auzit că nu e bine..."

Soobin nu știa ce să simtă. Bucurie? Tristețe? Furie? Indiferent, nu voia să pățească ceva rău. Nici măcar nu știa de ce Taehyun a făcut ce a făcut.

Cel puțin, Soobin a apucat să se bucure de zilele petrecute cu Yeonjun. Chiar dacă au fost de scurtă durată, au însemnat mult. Și vor însemna, în continuare.

>>>>FIN<<<<


*a/n: Sper cineva a reușit ajungă până aici :)) Mulțumesc pentru ați citit! Încă nu știu dacă sunt mulțumită eu însumi de final, dar am încercat (pentru rar scriu heavy angst hehe)~

ᴡʜᴇʀᴇ ʏᴏᴜ ᴀᴛ || ʏᴇᴏɴʙɪɴUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum